Edward

Capitolul 36-Am nevoie de tine

Sofia P.O.V
Stăteam cu capul in jos pe umărul lui Edward și in ciuda protestelor mele, se pare ca lui nu ii păsa prea mult.
Probabil l-a deranjat atitudinea mea, de unde rezulta si cel mai stupid comportament al sau.

-Edward! Strig înverșunată
Din fericire, în câteva secunde am fost așezată pe scaunul din bucătărie, iar zâmbetul lui tâmp ma înfuria si mai tare
-Chiar era necesar?
-Pai daca nu voiai sa barfim..raspunde copilăresc, asezandu-se lângă mine

Îmi dau ochii peste cap încercând să mă calmez și îmi întorc privirea spre mâncarea frumos așezată din fața mea
Nu îmi vine sa cred ca Edward chiar gatise..știam cat de mult se chinuia sa imi faca pe plac, iar gândul acesta, ma făcuse sa realizez ca ar trebui sa o las mai moale cu comportamentul asta.

-Ai de gând sa mananci?
Sau va trebui sa iti dau cu biberonul? Ma întreabă calm, învârtind furculita in pastele din farfurie
-Edward, ți-am spus ca nu îmi e foame.
Pentru ce toate astea? Ce vrei sa îmi demonstrezi?

-Pentru ce? Pentru ce? Ma întreabă zâmbind forțat
Pentru tine, Sofia.
Tot ce fac e pentru tine...încerc dracului sa te scot din starea asta și tot ce faci este sa ma tratezi cu răceala.
Nu inteleg de ce te comporți așa cu mine, cu ce dracului ți-am greșit?

-Edward eu..
Eu doar nu știu cum sa ma comport, îmi e atât de greu, încât nici nu iti pot descrie in cuvinte...
Simt cum o parte din mine nu mai e, iar aceeasi imagine cu ei mi se derula la nesfârșit pe retina.
Încerc sa nu plâng și sa raman puternica, iar daca tu stai mereu pe lângă mine și încerci sa te prefaci ca totul e ok, nu ma ajuta.
Am nevoie de o perioada numai pentru mine, am nevoie sa încerc sa îmi revin, si din păcate, tu nu ma poți ajuta cu nimic.
Așa ca te rog...te rog nu te mai preface ca nimic nu s-a întâmplat și acorda-mi timpul de care am nevoie..

-Dar vreau sa fiu lângă tine iubito..
Nu pot sta departe de tine, chiar nu pricepi?
Nici măcar nu cred ca pot respira fără tine, și faptul ca ești atât de rece la cuvintele și la atingerile mele, ma doare...ma doare îngrozitor

-Nu am spus ca nu poți fi in preajma mea...doar ca
Doar ca vreau sa luam o pauza de la tot.
De la atingerile care încep sa ma sperie, ma..inspaimanta
Știi deja ca simt exact aceelasi lucruri ca și tine..numai ca vreau sa îmi pun ordine in gânduri, și nu pot face asta când tu stai mereu și ma presezi

-Adică..nu ma vei lasa nici măcar sa te sărut? Îl aud întrebându-ma șocat
-Îmi pare rău Edward...reușesc sa spun printre lacrimile care au decis sa evadeze

-Sofia..nu pot
Am nevoie de tine, am nevoie sa te simt, te rog nu îmi face asta.
Accept orice, numai te rog...nu te îndepărta așa de mine

Nu ii răspund, ci doar îmi las capul in jos, neputând sa îl mai privesc in starea asta.
Ma durea ca trebuie sa fac asta, dar in momentul asta așa simteam ca ar fi cel mai bine.
Sincer, nu mai voiam sa ma atingă, cel puțin nu o perioada.
Nu știu de ce, dar fiecare atingere a sa culmina cu imaginea in care tatal meu îmi împușca mama.

Gândul ca și tata a iubit-o odată pe mama și in final a ajuns sa ii facă asta, ma ingrozea.
Nu as fi crezut niciodată ca Edward mi-ar putea face și mie asta, numai ca acum, știind cu ce se ocupa el cu adevărat, numai gândul ca mâna care pe mine ma atinge și ma alinta a putut omori atâția oameni, ma ingrozea.

Urmează câteva secunde de tăcere, iar la scurt timp îl privesc pe Edward cum se ridica de la masa și in numai câteva secunde, dispare spre scari
Oftez adânc și ma frec de câteva ori la ochi, după care ma ridic și eu de la masa, începând sa strâng.