Edward

Capitolul 12-Trezirea la viață

Edward P.O.V
Nu stiu de ce am acceptat să ies din casă și mai ales la o vânătoare idioata intr-o pădure idioata.
Sunt mult prea stresat cu căutările Sofiei ca sa ma mai poata interesa si altceva.
Zilele trec atât de greu fara ea, încât simt ca la un moment dat voi ceda.

                              ***

-Ne-am rătăcit dracului! Spun nervos, trecandu-mi cu mâinile prin par in incercarea de a ma calma.
Alec si Vlad practic m-au târât din casă în mijlocul pustietatii ca sa vanam căprioare.
Ce idiotenie! De parca căprioarele ar sta aliniate in pădure ca noi sa le găsim.

Cel mai rau lucru e ca au luat cu ei si doi idioți care spun ei
"Sunt foști colegi de facultate, nu aveam cum sa îi refuz".
Idioții aia doi habar nu au cum sa tina doua pusti in mână, dar sa mai si țintească cele mai agile animale.

Oricum, am ajuns in mijlocul pădurii si am realizat ca noi chiar ne rătăcisem.
Tot ce voiam sa fac era să plec dracului odată de aici.
-Băieți, la 1 km este un lac, deci am ajuns la capătul pădurii.
Asa putem ocolii  si ajunge la masini, spune unul dintre idioții pe care sunt obligat să îl suport.

Cred ca ma taram mai mult decât să merg, si eram atât de obosit, încât dupa asta cred ca o sa am nevoie de 2 zile de somn.
Oricum, după cum indică busola, aproape am ajuns. Si partea cea mai rea este ca abia acum am realizat unde ma aflam.

În pădurea in care Sofia a încercat să se sinucidă.

Nu stiu cum voi reacționa când voi ajunge în locul in care practic ne-am apropiat si nu stiu cum voi putea face față încă o dată durerii si gândului ca ea nu e aici acum, si ca probabil sufera mai mult decât as putea face-o eu.

Deja începuse să mă ia tremuratul in momentul in care ne apropiam de  lac, insa, atunci cand am auzit câteva voci in depărtare, frica mi se instalase în corp.
Trebuia să fim preventivi, există atatia pădurari nenorociti care nu accepta sa le calci proprietatea si care te-ar omorî fara sa clipească.

-Încărcați-va puștile si pasiti încet dupa mine, spun eu, facandu-le semn sa mă urmeze

-Cine dracului e acolo? Tip suficient de tare, încât cei care se aflau dupa copacii din fata mea sa audă
Atunci totul se linistise, iar vocile încetaseră, semn că am fost auzit

Continui sa pășesc încet, tinand strâns pusca in mana dreapta, iar pe masura ce inaintam, simțeam un gol imens in stomac, fara nicio explicație.

După ce am dat la o parte si ultimele crengi ale copacilor, am putut vedea ce se afla in fata noastra...si inmarmurisem
Alexander stătea în picioare cu o privire dura, tinand strâns de mana pe cineva care se ascundea în spatele sau

Numai ca, în momentul în care am realizat ca acel cineva era Sofia, nu mai puteam reacționa din cauza șocului.
Nu imi venea sa cred ca e ea...e chiar ea.
Întreg corpul începe să îmi tremure, iar starea de agitație ma cuprinde

-Iubito...soptesc, sesizandu-i si ei șocul
Întind involuntar mâna ca sa isi poata da seama ca ii cer sa se apropie, dar atunci cand ea face un singur pas in fata, o împușcătură intensă sparge liniștea pădurii.

Ochii mei se duc imediat spre cel care a produs zgomotul, iar atunci când conștientizez ca a venit de la unul dintre idioții aia doi, inlemnesc.

-Edward...e ultimul lucru pe care l-am auzit, inainte sa o vad pe Sofia cum se prăbușește la pământ

*După 3 zile*