Edward

Capitolul 24-Totul e diferit in întuneric

Sofia P.O.V
Am alergat cât de repede am putut înapoi in casa, ca mai apoi sa ma trântesc in pat și sa dau drumul șirului de lacrimi care nu vor sa se mai oprească. Atunci când am văzut pozele intru-un plic, am crezut ca îmi fuge pământul de sub picioare.
Erau zeci, zeci de poze cu el și grupul lui de criminali cum amenintau, impuscau, sau înjunghiau oameni.

Doamne, nu știu ce as fi făcut daca tata ar fi văzut pozele astea, dar ma bucur ca el nu a fost acasă in acel moment, numai ca imediat ce a venit de la firma, mi-am trântit un alt plic in fata, in care se aflau de aceasta data poze cu mașina mea din ziua accidentului, așa ca a trebuit sa ii povestesc totul și sa suport consecințele.
Nu știu ce ma doare mai tare...faptul ca m-a mintit, refuzând, sau ca eu chiar mi-am pierdut virginitatea cu un criminal și am ajuns să ma îndrăgostesc de el

-Sofia, trebuie sa mananci! Îl aud pe tata cum ciocane in usa.. a 10-a oară pe ziua de azi.
Nu am putut dormii toată noaptea și știam ca astăzi trebuia sa merg la liceu, pentru ca in câteva zile vor începe examenele și nu îmi pot permite sa le pic dupa toata munca din acesti ani.
Amețită, ma ridic din pat și decid sa ii deschid usa, deloc pregătită pentru ce va urma

-Nu îmi e foame!
-Sofia, încetează sa te comporți așa, si nu îndrăzni sa faci pe victima!
M-ai mintit și m-ai dezamăgit. Mănâncă și in jumătate de ora, te voi duce eu la scoala și te voi lua.
Nu vreau sa mai aud de nici o iesire! Doar scoală si firma!
Acum îmbrăcate, întârziem! Spune dur lasand tava cu mâncare jos și iese nervos din camera

Cu nervii întinși la maxim, ma îndrept spre tava pe care lovesc puternic cu piciorul, ca mai apoi sa o văd cum se sparge in sute de bucatele, împrăștiind toată mâncarea pe jos.

***

A trecut o săptămâna...o săptămâna in care toate activitățile mele au fost robotice: scoala, firma, plans, teme.
Nu mai știam nimic de Edward, deși in primele zile ma suna și îmi trimitea mesaje in disperare, le-am ignorat, iar de 3 zile nu mi-a mai scris.
Relația cu tatăl meu se inrautateste vizibil...ne ignoram unul pe celălat și chiar ne evitam.

Nu știu cât voi mai suporta asta, dar încerc sa trec peste și sa ma obisnuiesc cu ideea ca am făcut o greșeală când m-am îndrăgostit și m-am dăruit unui asemenea om. Desi plângeam zi și noapte, iar la liceu eram mereu absenta, Nina încerca sa ma scoată din starea asta cu omorul sau hilar ce imi era distragerea necesara.

Azi este sâmbăta dimineața, și bine-nțeles sunt din nou singura acasă, iar Nina m-a anunțat printr-un scurt mesaj ca va veni la mine pentru o discuție "ca între fete".
Imediat cum am auzit câteva ciocănituri in usa, zâmbetul prietenei mele imi confirma imediat ca avea un plan

-Nina e aici și e gata sa iti facă ziua mai bunaa! O aud cum aproape urla, intrând entuziasmata in casa
-Ce e cu tot entuziasmul asta? O intreb și zâmbesc de atitudinea ei copilărească

-Paai...
Draga mea prietena, nu o sa mai fac introducerile plictisitoare pe care știu ca le urăști, și o sa iti spun direct ca in seara asta mergem la petreceree!

-Ești foarte amuzanta in aceasta dimineața, dar păstrează-ți glumele pentru un concurs de Stand-Up! Ii spun in timp ce îmi dau ochii peste cap și urc scările spre dormitor

-Nu glumesc, domnișoara Wiliams! Noi doua vom merge la petrecere diseară! Îmi spune de data asta pe un ton hotărât in timp ce tranteste usa in urma sa
-Nici nu ma gândesc, Nina! Nu merg la nici o petrecere! Ii spun in timp ce ma trântesc in pat

-Știi ceva, Sofia? Nu mai facem cum spui tu!
De data asta o vom face in stilul meu, așa ca nu iti mai da ochii tăi frumosi peste cap și pune mâna și caută-ți o rochița, pentru ca avem petrecerea laa... Joshua Stelle.