Edward

Capitolul 9-Old new friend

Sofia P.O.V
In acel moment am simțit cum inima mi s-a oprit in loc, nefiind in stare nici măcar sa îmi pot mișca corpul.
Tot ceea ce am facut a fost sa îmi ridic privirea spre oglinda retrovizoare și sa imi primesc confirmarea.

Alexander ma privea ironic, aranjandu-și acum parul ce ii rămăsese ciufulit din cauza șepcii pe care tocmai o aruncase pe bancheta din dreapta.

Ranjetul sau îmi crea mii de fiori ce îmi străbăteau acum corpul, iar tot ceea ce îmi puteam mișca erau ochii, care, ii urmăresc atent fiecare miscare.
Dintr-un gest scurt, Alexander isi ia mana dreapta de pe volan, apăsând nonșalant butonul care închide  automat ușile.

-Mult mai bine acum, iubire
Relaxează-te, mi-am luat licența de taximetrist acum câteva luni, spune el ironic, ranjind forțat.

                              ***

Nu știam exact cât timp trecuse, dar știam ca ajunsesem, în momentul in care  Alexander încetineste, căutând cu privirea un loc de parcare.

După ce mașina s-a oprit, iar eu am încercat sa caut un reper care m-ar fi ajutat sa inteleg unde ma aflam, Alexander se întoarce încet spre mine

-In regula prințesă, am ajuns.
Eu voi coborî primul și iti voi deschide și ție usa, dar te sfătuiesc sa nu încerci unul dintre șiretlicurile tale, pentru ca ai putea sfârșii cu unul sau mai multe gloanțe in piciorușele tale frumoase, spune el calm

Alexander coboară imediat din mașina, urmând ca imediat sa îmi deschida și mie usa, prinzandu-mi puternic brațului cu mâna sa dreapta.
Îmi zâmbește atunci când își da seama ca îmi este mult prea frica sa fac o mișcare greșită văzându-i pistolul, pe care are grija sa îl țină lipit de spatele meu pentru a mai încerca sa fug.

Observ in jur câteva case aflate la o distanta destul de mare una de cealalta, și cu toate ca arătau mai straniu decat de obicei, ma linișteste faptul ca ne aflam încă in oraș.
Ne îndreptam din ce in ce mai rapid spre o casa imensa, pe care deși o văd in lumina slaba a stalpurilor, îmi dau seama ca este intr-o culoare foarte închisă.

Alexander deschide imediat usa imensa dintr-un lemn masiv, iar atunci când încuie usa in urma lui, îmi da in sfârșit drumul brațului.
Îmi masez încet locul in care el a strâns mult prea mult, și arunc o privire asupra locului in care ma aflam.

Un living imens, cu doua canapele din piele neagră parca ma privesc cu subînțeles, transmițându-mi ca acum ma aflam in locuința unui psihopat.
Încăperea era într-adevăr foarte mare, iar scările din partea stânga și toate ușile care se aflau in diferitele colțuri ale camerei, te făceau sa ai impresia ca te aflii in receptia unui hotel.

-Ia loc, Sofia. E timpul sa vorbim, spune Alexander pe un ton calm, așezasezandu-se pe una dintre canapele.
Ca sa fiu sigura ca sunt mult mai departe de el, imi iau masura de siguranță, si ma așez pe canapeaua opusă.
-Comunicativa ca întotdeauna! Remarca el pe un ton sarcastic

-Ce vrei, Alexander? Îmi fac curaj sa îl intreb in sfârșit

-In primul rând vreau sa îmi cer scuze pentru ca nu am reușit sa ma țin de promisiune și sa facem o reuniune, dar nu-i nimic, se va rezolva și asta curând
In al doilea, probabil te intrebi ce cauți aici...
Pai sincer...nici eu nu știu ce sa iti răspund la întrebarea asta.
Probabil ești aici pentru ca ți-am dus dorul atâta timp și am zis sa recuperam anii pierduți, spune el șarmant, trecându-și de câteva ori cu mâna prin par

-M-ai văzut! Acum pot pleca?

-O, iubito! Nu atât de repede! Raspunde el previzibil, ridicând un deget in aer
Cred ca merit niște mulțumiri, pana la urma doar te-am scăpat de blondinul acela.