Edward

Capitolul 14- Nu eu sunt monstrul

Sofia P.O.V
-Nu ma atinge! Tip, strangandu-mi ochii si dorindu-mi sa visez.
-Știam că virginele sunt rele, dar tu iubito, le întreci pe toate, spune Alexander, mangaindu-mi obrazul

In acel moment însă, un val de adrenalina m-a năpustit, si vrand sa profit, mi-am făcut curaj, stragandu-mi puternic pumnul, urmând să ii lovesc cu putere maxilarul.
Un șuierat slab ii părăsește gura in timp ce face câțiva pași în spate, evident neavând efectul asteptat.

Însă, stiam ca era singura mea sansa de scăpare, asa ca o zbughesc pe langa corpul sau bulversat direct spre usa

-De data asta ti-ai facut-o cu mâna ta, Sofia! Spune dur, auzind cum se  ridica de jos, scoțând un mârâit nervos.
Muream de frica și tremuram din toate încheieturile si desi reușisem sa alerg pana pe terenul de fotbal, ii auzeam pasii alerti cum se apropie din ce in ce mai tare.

Cu un icnet scurt, mi-am simtit corpul trantit la pamant si i-am auzit chicotul scurt ce ii parasise gura atunci cand ma privea din picioare.

- Ce naiba vrei de la mine? Întreb slab, ridicându-ma in busi
-Te vreau pe tine, spune simplu, prinzandu-mi brațul in mana sa

-Sa nu îndrăznești sa ma atingi! Tip, in momentul in care imi simt lacrimile cum imi invadeaza vederea
-Esti foarte galagioasa astazi, sau ăsta e modul tau de a-mi arata ca ma placi? Intreaba calm, obligându-ma sa înaintez dupa el inapoi in vestiare

Tremuram agresiv si ma simteam cu adevărat în pericol.
Fusese cea mai mare greseala din viata mea sa ma încred intr-un necunoscut.

Odata ajunsi, il vad cum imi prinde gâtul in mana sa stanga, lipindu-se de perete, obligându-ma sa imi lipesc la rândul meu corpul de al sau.
- Nu eu sunt monstrul, imi șoptește, stergandu-mi o lacrima de pe obraz
Oricât de mult mi-ai stârnit interesul, nu sunt un violator.
Am nevoie doar de tine speriată, atata tot, continua eliberandu-si cat de cat stransoarea

Asta ce vrea sa însemne? Ce fel de joc e asta?

Numai ca, fara sa apuc sa primesc un raspuns, incep sa aud niște pași alerti de pe partea cealaltă a usii, cum se apropie din ce in ce mai tare.

Intr-o secundă, usa se tranteste de perete, iar fara sa am macar timp sa reacționez, il vad pe Edward cum ma împinge puternic de pe Alexander, urmand sa vad cum se năpustește asupra lui.

-De data asta te omor javră nenorocita, ii urla in fața, urmând ca la randul sau sa primească un pumn zdravăn in maxilar
-Asta e baiatul pe care ti-l doresti?
Care iti urmărește telefonul si pune oameni dupa tine? Maraie Alexander printre lovituri

Si, primisem răspunsul.
Alexander o făcuse numai să il ademeneasca pe Edward aici si sa imi spuna alte lucruri naucitoare.

-Edward! Spun printre lacrimi, făcând un pas spre cei care se loveau reciproc fara mila
Edward, ajunge! Lasa-l!

Vazand ca furia il orbise cu adevărat și că Alexander era plin de sange, ma apropii de spatele sau, prinzandu-i bratul drept cu mâinile.
-Opreste-te, opreste-te te rog! Spun printre lacrimi, constientizand ca putea sa ma lovească si pe mine din cauza adrenalinei

-Edward..continui vazand cum se oprește și își întoarce privirea spre mine

-Iubito.. sopteste, ridicandu-se bulversat de pe jos, luandu-ma strâns in brate
Iubito, ești bine? Ce ți-a făcut?  întreabă agitat, luandu-mi fața între palmele sale
-Sunt bine, nu iti face griji, raspund, privindu-l apoi Alexander ce  zăcea inconștient pe podea

-Edward, nu se trezește! Ii spun agitata, in timp ce ma desprind din brațele sale și ma apropii de Alexander.
Făcuse toate astea numai pentru a-mi demonstra mie ceva? Sau mai era altceva la mijloc? Cine si-ar pune viata in pericol pentru mine?