Edward

Capitolul 28-Urmărirea

Sofia P.O.V
Am înlemnit când Edward mi-a spus ca suntem urmăriți, iar faptul ca el conducea ca un nebun printre sutele de mașini nu era tocmai prima experiența pe motocicleta la care ma așteptam.

Îl strângeam puternic in brațe, in timp ce capul meu se odihnea pe spatele lui simtind cum lacrimile îmi sar la propriu din ochi din cauza vitezei.
In spatele meu auzeam sute de zgomote, fie de la claxoanele mașinilor, fie din cauza țipetelor celor din jur, numai ca încă eram destul de conștientă sa deosebesc un sunet puternic care venea din spatele meu

-Iubito, lasa-te cât de jos poți! Îl aud pe Edward strigand, începând sa conștientizez ca cei din spatele nostru începuseră cu adevărat sa tragă in noi
Nu puteam tipa, nu mai puteam scoate nici o vorba pentru ca eram inmarmutita
Asta nu mai era adrenalina, era cel mai mare pericol in care ne aflam și nu îmi vine sa cred cum nimeni nu observa niște maniaci care trag intr-o motocicleta.

-Iubito, in 10 km scăpăm de ei, o sa fie bine!
Auzeam in continuare gloanțele care treceau milimetric pe langa noi și care din fericire nu ne-au atins pe niciunul, de asta am prins puținul curaj pentru a-mi roti capul și a vedea in spatele nostru mașina imensa care desi se mai depărtase, este partasa a celor doi barbati îmbrăcati in negru cu măști, iesiti jumatate pe geam trăgând cu mitralierele.

Am aruncat apoi si o privire la drumul din fata, văzând cum ne apropiem periculos de mult de o monstruozitate de camion
-Edward, camionul!Urlu abia mai putând să respir

-Tine-te bine! spune simtindccum accelerează făcându-ma la propriu sa îmi stea inima in piept.

Nu știam ce avea de gând, mai ales ca in fata noastră camionul avea una dintre uși larg deschise, lăsând sa se vadă un fel de plastic imens ieșind din ea, care puteam jura prima data ca e o rampa.
La dracu! Îmi spun in gând in timp ce realizez ca Edward vrea sa sara peste monstruozitatea asta de camion.

Îl strâng și mai tare in brațe atunci când realizez ca eram numai la câțiva centrimetrii de camion și cum prindem o viteza din ce in ce mai mare.

Secundele parca se opresc și am simțit dintr-o data o senzatie inexplicabila..simteam cum frica mi se transforma din nou in adrenalina atunci când motocicleta abia a atins așa zisa rampa, parca zburand

Am început sa tip atunci când am realizat ca in secundele astea suntem in aer pregătiți sa aterizăm din nou pe sosea, iar la impactul cu șoseaua mi-am simțit stomacul de parca era aruncat in aer și pus la loc.

Îmi ridic capul atunci când realizasem ca am scăpat și din asta, dându-mi seama apoi ca Edward o luase la stânga, intrând pe o străduța îngusta și vizibil necirculabila

-Am scăpat, iubito! Îl aud spunându-mi peste câteva minute înainte să oprească.
Încă tremuram, iar Edward imediat ce a coborat , ma ridica in brațele sale de pe motocicleta, punându-ma la sol si strangandu-ma puternic in brate

-Edward..spun printre suspinele plansului incontrolabil
-Shh, iubito esti in siguranta, gata, sopteste sărutandu-ma de nenumarate ori pe creștet
Tremuram din toate incheieturile, pentru ca pe masura ce realizam ce se întâmplase, panica se instala din ce in ce mai tare

Îmi mut privirea spre locul in care ne aflam și observ ca era un fel de stâncă periculos de abruptă la încă câțiva metrii depărtare, înconjurată in părți de o pădure deasa, iar in josul stâncii se afla marea.

-Ce Dumnezeului a fost asta?
-Nu știu, iubito
Nu stiu..sopteste continuând să mă strângă puternic in brate
-Puteam sa murim, puteam sa murim, ma depărtez eu de el terifiata
Pericolul in care tocmai ne aflasem ma omora la propriu.
Pericolul in care ma aflam lângă Edward, ma terifia la propriu.

-Trebuie sa îl sun pe Adam, ma priveste el îngrijorat, dar totuși compatimitor de la câțiva metrii

-Adam, ce dracu se întâmpla?
Ne-au urmărit niște idioți care trăgeau in noi....
Da!
Da Adam, sunt cu ea!
Ce...Cum adică?
Adam, ce tot spui acolo?
Ești sigur?...
La dracu!...In câteva minute! Il aud din ce in ce mai agitat

O doamne, in ce m-am băgat?

-Edward, ce se întâmpla? Îl intreb stimtind din nou panica cum ma acaparează
-Sofia, trebuie sa mergem la Adam, spune slab apropiindu-se de mine si punându-mi rapid casca din nou pe cap
-Edward! Eu de ce trebuie sa merg? intreb speriata

-O sa fie bine...îmi spune la fel de slab înainte să pornim

După alte câteva minute de mers, minute in care imi pierdusem orice pic de ratiune, ajunsesem la "Casa terorii"
Edward ma ajuta sa cobor, apoi dintr-o mișcare simpla, îmi da casca jos.

-Îmi e frica..ii spun sincer strângându-l puternic de mâna
-Iti promit ca nu vei păți nimic, nu mi-as permite sa ti se întâmple nimic
Îmi spune, sărutandu-ma pe frunte, apoi mergând alert spre intrare.

Abia ajunsi, îl văd imediat pe așa-zisul iubit al mamei cum sta pe canapea mai agitat ca niciodata
-Am venit! Spune Edward in timp ce ne oprim după ce inchide usa.

-Stați jos! Ne spune rece, cu o privire demonica
O privire demonica care ma fixase in principal pe mine

-Sofia..Loren a fost rapita, il aud pe Adam cum îmi spune pe un ton rece încrucișându-și brațele la piept

-P..poftim?
Îl intreb socata de lejeritatea cu care îmi spunea asta
Simteam cum picioarele mi se înmoaie și deși știam ca mama nu era cea mai prietenoasa persoana de pe planeta, era totuși mama mea și nu puteam concepe ca ceva rău i s-ar putea întâmpla

Edward părea ca știe despre ce era vorba, pentru ca începe sa îmi maseze încet mâna dreapta in timp ce eu eram gata sa am un atac de cord
-Vrei sa știi cine a răpit-o, Sofia? întreabă Adam pe un ton mult mai dur

-Adam, nu! vine si raspunsul nervos a lui Edward

-Nu?
De ce nu, Edward? Cred ca are dreptul sa știe din moment ce e implicată direct in asta.
Așa ca te sfătuiesc sa stai deoparte si sa ma lași sa îmi fac treaba, spune Adam pe aceelasi ton rece cu care m-am obișnuit

-Sa nu îndrăznești!
Nu o implica dracului in asta, ea nu are nici o vina
-Gura, Edward! Spune Adam in timp ce își îndreaptă din nou privirea spre mine
Știi cine ți-a răpit mama, frumoaso?

-Spune-mi! Aproape ca tip in timp ce simteam ca nu mai rezist in toată tensiunea asta
-Tatăl tău, printesa! raspunde calm

-Ce..?

-Da, Sofia, tatăl tău scump
Te rog nu îmi spune ca nu ai intrat la bănuieli atunci când el lipsea cu zilele de acasă sau când mama ta a decis sa plece fără sa te viziteze atâția ani Tatăl tău e bărbatul care ne fura mașinile de curse si drogurile, Sofia

Iar acum, încearcă sa se răzbune pe noi, răpind-o pe mama ta și probabil vrând sa o omoare.
Așa ca tu ne vei ajuta dracului sa o salvam! Urla pasind agresiv spre mine