Edward

Capitolul 32-Blocajul

Edward P.O.V
Îl privesc nedumerit pe tata cum se încordase lângă mine.
Și mama avea o fața extrem de socata și nu puteam înțelege ce se întâmpla.
Adam..era beat și amuzat.
Îmi privea părinții intr-un mod batjocoritor si simteam cum corpul îmi este străbătut de mii de fiori numai la gândul ca Adam le va spune cu ce ma ocup.

-Ce se întâmpla? Intreb speriat uitându-ma la mama care aproape ca izbucnea in plâns
-Edward, ia-o pe Sofia și plecați! Spune tata vizibil agitat încleștăndu-si pumnii
-Ce dracu..tata, ce se întâmpla? Îl intreb nedumerit in timp ce o apuc pe Sofia de umăr și o trag aproape de mine
-Edward, fa ce iti spune tatăl tău! Acum! Îmi spune mama cu privirea blocată pe Adam și pot jura ca văd frica in ochii ei

Ma uitam șocat la ei și îmi era frica de ceea ce va urma mai ales ca restaurantul era încă plin de oamenii ce fuseseră prezenți la înmormântare, numai ca întocmai ce știam ca asta nu va ieși bine, am decis sa o iau pe Sofia și sa plecam

-Edward..O aud pe Sofia spunându-mi încet încă având lacrimi in ochi in timp ce o trăgeam după mine pana la ieșirea din restaurant
-Iubito, trebuie sa plecam, imi pare rau
Stiu cat de important era pentru tine, șoptesc uitându-ma in aceelasi timp in spate pentru a-mi vedea părinții in aceeași poziție in care i-am lăsat când am plecat.
Adam era încă lângă ei și zâmbea in continuare bizar.
Sincer, nu știu ce dracului se întâmpla, dar știam ca orice ar fi, Sofia nu trebuie sa fie implicată in asta.

Am mers rapid pana la mașina și am asezat-o pe Sofia cu grija pe bancheta din spate.
Era distrusă..corpul sau mic tremura la orice atingere, iar privirea blândă de acum câteva săptămâni, se transformase intr-una rece și pierdută.
Ma urc și eu in mașina și pornesc spre apartamentul meu.
Voiam sa o pun pe Sofia la somn, apoi sa merg la părinții mei și sa văd ce s-a întâmplat.

Începuse o ploaie măruntă, dar totentiala care îmi aburea complet geamurile mașinii.
Înjuram in gând la fiecare fulger, mai ales ca o vedeam pe Sofia in oglinda retrovizoare cum tresare și plânge in liniște.
Uram sa o văd așa, uram ca am implicat-o in asta și uram ca nu pot face nimic ca sa repar ce s-a întâmplat.
Singurul lucru pe care îl pot face este sa fiu lângă ea și sa nu o las sa se distrugă, pentru ca știam ca imediat ce își va reveni din șoc, va încerca sa își facă rău.

Am parcat in fata apartamentului meu și am luat-o pe Sofia in brațe începând sa alerg pana la intrarea in bloc.
Deja eram ud leoarcă atunci când ajunsesem, iar Sofia începuse sa tremure incontrolabil.
-Sofia..Sofia iubito, uita-te la mine! Ii spun in timp ce ii prind fata in mâinile mele văzând-o ca nu mai schițează nici un gest, inafara de acela de a-și fixa privirea intr-un punct.

Era și ea uda, iar rochia neagră i se lipise de piele și eram convins ca asta o făcea sa ii fie extrem de frig, așa ca o ridic din nou in brațe și merg cu ea spre baie.
O sprijin cu spatele de marginea cazii in timp ce dau drumul la apa, așteptând sa se umple complet cada.

-Iubito...ma sperii, șoptesc mângâindu-i încet obrazul rece.
Îmi lipesc corpul complet de al sau și o strâng puternic in brațe așteptând ca și ea sa ma imbratiseze pe mine..dar nu o face.
Sta in continuare nemișcată, făcându-ma sa cred ca intrase in șoc.
O sărut pe frunte și o ridic încet in brațe, dându-i apoi rochia uda jos.

Ma uit la ea și ii văd ochii roșii cum încep din nou sa se umple de lacrimi.
Simteam cum sufletul mi se sfărâmă in mii de bucăți și nici nu voiam sa ma gândesc la ceea ce se întâmpla in interiorul ei numai la gândul ca și-a văzut ambii parinti murind.

După ce i-am dat și lenjeria jos și am pus-o cu grija in cada, m-am sprijinit și eu de marginea cazii inafara turnând-mi gel de dus in mâini și începând sa ii masez cu grija corpul.
O vedeam cât de mult slabise și cum nici măcar apa fierbinte nu o fac sa se relaxeze.