Edward

Capitolul 38-Până la sfârșit

Edward P.O.V
-Edward..ce faci aici? Ii aud tonul socat al Sofiei

-Sofia, cu cine vorbeai la telefon? Murmur cu pumnii inclestati

-Ce?
Acum ma și controlezi? întreabă pe aceelasi ton agitat, pe care, încearca sa îl ascundă printr-o postura impunătoare
-Repet...cu cine vorbeai la telefon?

-Nu ai nici un drept sa ma controlezi, Edward și prin comportamentul tău stupid îmi arați câta încredere ai tu de fapt in mine.
Dar ca sa iti calmezi nervii tai de adolescent, am vorbit cu Nina, raspunde pe un ton mult mai jos, încrucișându-și brațele la piept
-Da-mi telefonul, Sofia! Spun de data asta dur, in timp ce ma apropii cu un pas spre ea

-Poftim?!

-Ți-am spus: da-mi dracului telefonul ala, Sofia!
-Edward, ce naiba e ineregula cu tine? Tu nu erai așa...o văd cum încearcă sa schimbe abordarea
Trag aer in piept, începând sa număr exact ca un psihopat in gând pana la 10 încercând sa ma calmez

-Daca nu îmi dai telefonul acum, va ieșii mai urat decât crezi.
Așa ca da-mi odată telefonul ala neneorocit și iti promit ca nu am sa fiu aspru cu tine! Spun cât de calm pot, analizându-i privirea tensionata.

Sofia ia din nou telefonul de pe birou și îl strânge in mâna, după care ma privește speriata.
Știam ca nu are de gând sa îmi dea telefonul, așa ca nemai-așteptând  nimic din partea ei, in următoarea secunda ma reped spre ea, imbolizandu-i brațul in care ținea telefonul, apoi il smucesc din mâna.

O privesc nervos, apoi ma întorc pe călcâie, departandu-ma de ea.

Ii deschid telefonul și intru direct in apeluri și simt cum intr-o secunda îmi fuge pământul de sub picioare.
-Edward..!

Nu știam cum sa reactionez, daca ar trebui sa fiu nervos, îngrijorat, daca ar trebui sa îmi fie frica..nu ma puteam gândi la nimic altceva...ci doar la numele lui Alexander din telefonul Sofiei.

-Sofia, ce înseamnă asta? O intreb ridicând telefonul și întorcându-l spre ea
-Edward..iti pot explica..
-Atunci explica! Spun nervos in timp ce strângeam cu putere telefonul in pumnul meu stâng
Au urmat câteva secunde de liniște, in care eram convins ca Sofia se gândea la o scuza buna ca sa iasă cu bine din asta.

Mintea mea era vraiște, nu știam ce sa ii spun sau ce ar trebui sa cred...dar îmi minte îmi venea un singur lucru: Sofia inselandu-ma cu Alexander

-Sofia...tu ești cu Alexander?! Abia mai reusesc sa șoptesc
-Nu, Edward! Dumnezeule, nu!

-Atunci? Ce dracului e asta, Sofia?
-Edward...eu nu pot.
Nu pot sa iti spun...raspunde lăsându-și capul in jos

-Sofia, sunt iubitul tău!
La dracu!
Cum adică nu poți sa îmi spui? Ce e atât de grav încât sa ascunzi asta de mine? O intreb, trecându-mi mâinile prin par
Sofia își lipește buzele intr-o linie, nemaischitand niciun gest.
Credeam ca îmi voi pierde mințile, așa ca nemaisuportand nici o secunda sa stau aici, plec imediat din camera, trântind dur ușa in urma mea.

                             ***

Ieșisem afara și deși ploua torențial, m-am asezat pe unul dintre șezlongurile de lângă piscina, fumând aproape un pachet întreg de țigări.
Gândurile ma compleseau și nu știam cum sa reactionez, nu puteam continua așa.

Nu mai puteam sta lângă Sofia atâta timp cât ea se comporta așa cu mine, dar nici nu o puteam lasa singura..nu acum.
Știam ca moartea părinților ei au distrus-o, dar asta nu e un motiv sa vorbesti fix cu persoana al cărui tata mi-a distrus familia.

Eram ud leoarcă, iar tot parul îmi era dat pe fata și abia mai puteam vedea ceva in jur.
Îmi era atât de frig și de rău, încât am crezut la un moment dat ca voi ceda, și de asta m-am hotărât sa intru înăuntru.

Nu știam cât se făcuse ceasul, pierdusem complet noțiunea timpului și tot ce voiam acum, era sa fac un dus fierbinte și sa adorm fără sa fiu ucis de propriile gânduri.

In casa liniștea era atât de apăsătoare, încât pot sa jur ca la un moment dat mi-am auzit sângele alergându-mi haotic prin vene.
Ma îndrept încet spre baie și înjur in gând de câteva ori la auzul ușii care scârțâia teribil.
Dau drumul dușului, începând sa ma dezbrac de hainele ude care au ajuns sa mi se lipească de corp și încep sa tremur atunci când îmi dau seama cât de frig mi se făcuse.
Pasesc rapid in cabina de dus, hotărât sa stau câteva minute bune aici ca sa îmi limpezesc gândurile.

Din nou, nu știu cât timp trecuse, dar atunci când mi-am simțit pielea stafidita ca a unei bătrâne de la azil, ies din cabina și îmi înfășor imediat un prosop in jurul corpului, începând sa ma imbrac treptat.
După ce corpul și parul meu fuseseră uscate complet, îmi trag pe mine perechea neagră de pantaloni de trening și hanoracul de aceeași culoare și ies din baia care se transformase intr-o sauna.

Rămân blocat atunci când o văd pe Sofia stand nemișcată pe canapeaua din living, având privirea fixată pe peretele din fata ei.
Dar simt ca pământul îmi fuge de sub picioare, atunci când îmi arunc privirea lângă canapea și observ trolerul Sofiei.

-Sofia? Intreb pe cel mai jos ton posibil, încercând sa reactionez.
Sofia își ridica privirea asupra mea și ii pot vedea acum câteva lacrimi uscate pe obraji.
-Sofia, ce faci? Ce e cu asta? Intreb reușind in sfârșit sa ma mișc, îndreptându-ma spre canapea

Sofia se ridica, văzând cum își trece odată mâna prin par, după care apuca mânerul trolerului

-Edward, eu...
Eu voi pleca...spune cu vocea tremurându-i și cu lacrimi in ochi

-Poftim? Intreb șocat, abia reușind sa mai scot vrun cuvânt

-Așa e cel mai bine pentru amândoi..raspunde din nou, văzând in ochii săi cum se abțină sa nu izbucnească in lacrimi
-Iubito...daca asta e..
Daca asta din cauza faptului cum am reacționat, sa știi ca îmi pare rău..eram nervos...hai sa vorbim și sa rezolvam asta, abia mai reușesc să răspund

-Nu mai e nimic de rezolvat, Edward..
Cel mai bine e sa plec, nu mai pot rămâne aici.
Îmi pare rău, iubitule! Spune, apropiindu-se de data asta de mine, simțindu-i in următoarele secunde brațele sale mici cum îmi înconjoară gâtul, trăgându-ma intr-o îmbrățișare scurta.

Nu ma mai puteam mișca, nu mai puteam vorbi, ci doar am dat drumul lacrimilor care stăteau cuminți, așteptând sa fie eliberate.
Simteam o apăsare enorma in piept, iar in capul meu erau acum sute de intrebari care nu îmi dateau pace, numai ca nu mai eram in stare sa i le adresez.
O strâng și eu pe Sofia puternic la pieptul meu, având capul adâncit in parul sau cu mirosul lui specific de trandafiri

Atunci când Sofia și-a despărțit brațele din jurul meu, am simțit ca o parte din mine se desprinde, căzând in mii de bucăți pe podea, spârgându-se

-Te iubesc, Edward
Pana la sfârșit! O aud cum îmi spune cu glasul tremurându-i, apoi o văd cum încet, încet se depărtează de mine, in câteva secunde dispărând din fata mea, lăsându-ma împietrit și căzut la pământ.

SFÂRȘITUL PRIMULUI VOLUM!