Edward

Capitolul 4-Accidentul

Edward P.O.V
Îmi deschid încet ochii, in timp ce o durere îngrozitoare de cap pune stăpânire pe mine.
Îmi simt tot corpul amortit, dar reușesc sa ma trezesc.
Primul lucru pe care îl văd este airbagul uriaș din fata mea. Îmi desprind încet capul de pe el și ma uit in jur: mașina era lovită de aceea din fata mea.
Încerc sa îmi revin și sa îmi dau seama ce s-a întâmplat
-La dracu! Spun atunci când realizez ca am făcut accident și am lovit-o pe Sofia

Cu mâinile pline de zgârieturi, deschid încet portiera și ies.
Un fum puternic îmi inunda nările, dar apoi îmi dau seama ca fumul nu vine de la mașina mea.

Sprijinindu-ma de capota mașinii, pășesc încet spre mașina Sofiei care acum era lipita de un copac și realizez ca ea scoate atâta fum.
Ajung in sfârșit in fata mașinii, dar nu văd nimic din cauza fumului îngrozitor.

Încep sa pipăi  pana îmi dau seama ca am ajuns in fata portierei care nu voia sa se deschidă din cauza loviturii puternice. Trag de mai multe ori de ea, pana ajung in sfârșit sa o deschid.

Ochii mi se inundă de lacrimi din cauza socului pe care îl trăiesc: Sofia era cu capul lipit de volanul alb patatlanul cu câteva picături de sânge si observ cu stupoare ca airbag-ul nu i se deschisese.
-Sofiaa! Tip in timp ce ma apropii de ea și încerc sa ii desfac centura.

După ce i-am desfăcut-o, îmi poziționez mâna pe ceafa ei pentru a putea sa o ridic mai bine de pe volan.
Sângele îmi îngheață in vene când o văd cu obrazul și fruntea plină de lovituri și de sange.
-Sofia! Sofia, trezește-te!  Tip in timp ce o trag de pe scaunul șoferului pana ajung sa o las jos pe iarba rece.

Cu mâinile tremurându-mi, îmi pun degetele pe gâtul sau, verificandu-i pulsul și respir pentru o secundă ușurat atunci când realizez ca este unul destul de regulat.

Ma întorc pentru câteva minute la mine in mașina și îmi iau telefonul nenorocit care e principala cauza a acestui accident.
Cu mâinile pline de sange, formez numărul lui Tom
-Alo! Spune Tom mahmur
-Tom! Tom! Cheamă-i pe băieți! Am făcut accident! Tip cât de tare pot
-Poftim? Cum adică? Ma întreabă Tom și îmi dau seama ca începe sa fie mai lucid din cauza socului

-Am lovit-o pe Sofia și nu se trezește, cheamă baietii acum! Ii spun in timp ce ma îndrept spre Sofia care încă era leșinata
-Frate, suna la salvare! Îmi spune Tom vizibil mahmur

-Du-te dracului cu salvarea ta! Cheamă baietii, nu am cum sa sun la salvare și sa se afle despre accident! Părinții mei ar putea pierde totul daca tatăl Sofiei ar afla ca i-am lovit fiica! Tip in timp ce cu o mâna o zgudui pe Sofia încercând sa o trezesc
-Bine Edward, gata. Venim acum! Rămâi unde ești! Îmi spune Tom și inchide

Deși Sofia avea puls, nu datea semne ca s-ar putea trezi, iar masajele mele cardiace si apa nu funcționau
-Sofia! Sofia, sunt aici! Trezește-te, te rog..

                            ***

-E in regula Edward, Carl a spus ca se va trezi, spune Tom dandu-mi un pahar cu apa
-A spus pe dracu! Daca așa spune, atunci de ce nu se trezește? Tip nervos in timp ce izbesc nenorocitul de pahar in perete

Au trecut câteva ore de când am adus-o pe Sofia la casa de la marginea orasului.
L-am sunat pe unul dintre cunoștințele lui Tom care e doctor si pe care din fericire l-am ajutat acum ceva timp in urma, asa ca nu imi fac griji.

Nu voiam sa se afle, părinții mei ar fi distruși ca am lovit o persoana, iar tatăl Sofiei probabil ma va omori.
Îmi părea la fel de rău de părinții mei, care probabil vor pierde sponzorizarea din cauza mea, iar eu voi fi dat in judecată.

Ma ridic de pe canapea și pornesc spre singura camera mai buna din casa asta veche unde am dus-o pe Sofia.
Intru și acolo îl văd pe Carl, care tocmai așeza cu grija o perfuzie pe suport

-Se va trezi, Edward, nu iti face griji, Îmi spune in timp ce văd cum își aseaza toate injecțiile și medicamentele in trusa
-Prefer sa rămână adormita decât sa o văd cum va vrea sa fuga de aici și sa ii spună tot tatălui ei, ii spun in timp ce ma așez lângă ea pe pat.

-Când se trezește, trebuie sa ia medicamentele astea din 2 in 2 ore, îmi spune și îmi întinde trei flacoane cu pastile.
-In regula, mulțumesc pentru tot, Carl!  Ii spun și dau mâna cu el

-Stai linistit, ai făcut oricum destule pentru mine, suntem chit! Îmi spune și schițează un zâmbet, apoi iese încet din camera.
Rămân singur cu Sofia, care pare și mai frumoasa atunci când doarme. Imediat cum am adus-o aici, am schimbat-o din rochia albastra de seara trecută plina de sânge și i-am dat un tricou de al meu și o pereche de pantaloni de trening, care bine-nțeles ii vin foarte largi pe corpul ei micuț.

Sincer, atunci când am schimbat-o, nu am îndrăznit sa ii analizez corpul, pentru ca vinovăția nu imi datea pace și tot ce voiam și vreau in continuare este ca ea sa fie bine.
Nu știu exact ce ii voi spune atunci când se va trezi..iar daca ea va vrea sa ii spună totul tatălui ei, nu o pot opri, dar va trebui sa  rămână aici ca sa ma asigur ca își ia tot tratamentul.

Nu știu de ce sunt atât de îngrijorat și de ce simt nevoia asta obsesivă sa o protejez, dar e prima data in viața mea când chiar îmi pasa atât de mult de cineva
-Îmi pare rău pentru tot, ii spun in timp ce ii iau mâna micuța in a mea și o mângâi ușor pe frunte.

Ma apropii ușor de ea și o aud cum respira încet și cum ma calmează automat.
După ce ii admir chipul linistit, o sărut pe frunte, apoi o mângâi pe obrajii care se înrosesc imediat la cea mai mica urma de interacțiune.
Imi lipesc fruntea de a ei, pana ce realizez ca se mișca încet  sub atingerea mea, așa ca îmi desprind capul de al sau și observ cum ochii i se deschid încet și ma privesc nedumeriți.