Edward

VOLUMUL II-Capitolul 1

~După 3 ani~

Edward P.O.V
-La dracu! Tip in timp ce îmi trec mâinile nervos prin par

-Edward, calmează-te! O aud pe Jenny, așezându-mi mâna pe umarul meu
-Cum dracului sa ma calmez? Nu vezi ca nici aici nu am liniște?
Nu mai suport!
La dracu! Tip din nou, in timp ce credeam ca voi ceda și voi ieși afara gata sa fac un scandal monstru.

In ultimele săptămâni nu am mai avut pace, întreaga presă e plină de poze cu mine in diferite ipostaze cu diferite fete.
De acum 2 ani, de când oficial am preluat firma de la tata, se pare ca mass-media și-a concentrat întreaga atentie asupra mea.

Știu ca un băiat de 23 de ani care a reușit intr-un timp atât de scurt sa se dezvolte și chiar sa își construiască un imperiu, este un subiect destul de interesant de dezbătut, dar in ultimele săptămâni, întreagul subiect e dus deja la limita.

In fiecare zi, sunt asaltat la companie de jurnaliștii și intrebarile lor tâmpite:
"Cine este fata alături de care ai fost văzut noaptea trecută?"
"Te-ai despărțit de Alessia acum câteva săptămâni, deja ai trecut peste?"
"Cele doua domnișoare misterioase, sunt simple cunoștințe, sau este ceva mai mult între voi?"

Sunt urmărit aproape peste tot, fiecare miscare pe care o fac, apare in toate tabloidele și deși nu ma interesează atât de mult ce vor crede oamenii despre mine, am nevoie de intimitate și la dracu! Clar nu o pot avea!

Ma învârt nervos in cerc, înjurând in gând, apoi îmi iau furios paltonul din cuier și decid sa ies din companie și sa plec naibii acasa

Presa era aici deja de 2 ore și probabil e nerăbdătoare sa afle detaliile despre petrecerea de aseară, mai ales pentru ca una dintre parasutele cu care mi-am tras-o, a avut grija sa ma fotografieze aproape gol.

-Edward, calmează-te dragule! Doar fugi repede la mașina și nu raspunde nici unei intrebari, o sa fie ok! Ii aud aceelasi ton enervant

-Vezi-ți dracului de treaba ta! Daca te-am angajat aici, asta nu înseamnă ca poți sa imi spui ce sa fac!
Înapoi la treaba, toată lumea! Urlu la angajații strânși pe hol ce urmăreau spectacolul zilnic.

După ce o văd pe Jenny cum oftează și se întoarce pe călcâie, dispărând in sfârșit din raza mea vizuala, îmi trag paltonul pe mine și decid sa plec.
Trag o gura mare de aer și deschid sigur pe mine, usa.

Blițurile aparatelor ma lovesc imediat in fata, iar multimea de ziaristi nici măcar nu se deranjeaza sa se dea la o parte și sa ma lase sa trec.
Îmi las capul in jos, așezându-mi bine gulerul paltonului, după care îmi bag mâinile in buzunare și încerc sa grăbesc pasul pana la mașina.
Deja auzeam intrebarile prostesti de care m-am saturat, și abia mai puteam respira din cauza loviturilor accidentale pe care le primeam de la cameramanii care erau ocupați sa îmi bage blițurile in față in loc sa se uite dracului pe unde merg.

Ajuns lângă mașina, scot cât de rapid pot cheile din buzunar și intru, blocând imediat ușile.
Daca unii ziariști rămăseseră la intrarea in companie, alții se lipsirea efectiv de geamul mașinii, făcându-ma sa ii înjur atât de tare, încât majoritatea s-au îndepărtat imediat, probabil fiind speriați ca voi cobori și ii voi lua la bătaie.

Accelerez puternic, plecând imediat din loc, urmând ca in câteva secunde sa zbor efectiv cu bruneta mea pe sosea.
Dintre toate mașinile mele, pot spune ca ea este preferata mea. Bugatti Chiron, sau "Bruneta" mai pe scurt, a fost prima mașina pe care mi-am cumpărat-o singur acum 1 an.