Edward

Capitolul 19-Asul din mânecă

Sofia P.O.V
-Sofia..aud o voce ce ma îndeamnă in a merge înainte
Continui sa pășesc pe aleea întunecată care pare fara sfarsit.
E de-a dreptul înfiorător, senzația asta de singuratate si teama m-a acaparat si nu am idee unde ma aflu.

Dar o sa fiu ok..o sa fiu ok, spun, privind in jur, neputând insa să desluesc nimic din cauza întunericului infernal
Parca o senzatie de răceală îmi inundă tot corpul atunci cand imi simt umărul atins cu tandrețe, dar totusi cu brutalitat

-Sofiaa! Deschid de data asta ochii cu teama, parca ieșind din lumea care părea atât de reală
-Sofia, iubito! Sunt aici, nu te speria, aud șoapta calda a celui care ma privea de sus din cauza poziției mele nu tocmai confortabile
- Edward? Ce s-a întâmplat? Spun confuză, privind agitată in jur, realizand ca sunt intr-o masina in miscare, stand cu capul in poala lui Edward

-Te-am gasit inconștienta in baie...cred ca Grace ti-a facut asta, sopteste, mângâindu-mi tandru creștetul capului,
Imi mut privirea de la el in cealalta parte, văzând că Vlad este cel care conduce, iar în dreapta statea Sandra
-Unde e ea acum? Intreb in timp ce îmi fortez mușchii stomacului sa ma ajute sa ma ridic, dar durerea care începe să vina dinintr-a colo are alte planuri cu mine

- Nu stim, a fugit înainte să apucăm să ne dăm seama ce are de gand. A creat o diversiune aruncând cu fumigene si a dispărut intr-o secundă, spune el tragandu-ma la loc în brațele lui când vede că încercările mele de a ma ridica, eșuează.
O sa fii bine iubito, iti promit! Continua el sarutandu-mi fruntea
Dar eu nu ma simt..adaug in capul meu, încercând să nu arat cata durere ma năpustește pe dinăuntru

După 5 zile

Nu stiam cat de rau poate fi un spital, până când nu am stat internată intr-unul.
Întreg mirosul si toata atmosfera bolnăvicioasă m-au facut sa îmi doresc să îmi tratez chiar eu rănile.
Vorbind de ele...am o lovitură destul de urâtă la cap, din cauza impactului cu ușa, genunchiul drept îmi este umflat, iar abdomenul meu s-a ales cu o vanataie urâtă in partea dreapta, dar cred ca am avut noroc ca am scapat cu atât, nu?

Trebuie să iau pastile de 3 ori pe zi si sa ma dau cu tot felul de unguente cu un miros dezgustător, care ma duc cu gândul la mâncarea preparată de Edward
Ca tot vorbeam de el...încearcă să mă distraga de la tot ce inseama acel incident, si refuza sa îmi spună orice legat de căutările lui Grace.
Stiu ca se teme..
Si vad asta in ochii lui, Grace e liberă si ar putea merge din secundă in secunda la poliție sa declare ca a fost răpită.

-Haide, te ajut sa cobori. Parca ma distrage Edward din gândurile mele atunci când îmi deschide portiera, gata să mă ridice in brate
-Nici gand, ma descurc singura! Spun eu încrezătoare, facandu-i semn sa se îndepărteze ca sa pot coborî
Il vad cum isi da ochii peste cap si parca ii vad reproșul pe chip, dar nu imi pasa...Nu mai suport atâta grija din partea sa, sunt bine!

                              ***

-Stii..Nu te-ai atins deloc de mâncare.. remarca Edward, fixandu-ma cu privirea
-Nu prea imi este foame..
-Iubito, trebuie să mănânci, iei medicamente si nu vrem să ti se faca mai mult rau decat bine, spune el cu îngrijorare în voce

În regulă, asta e ridicol, ma simt agitată si nu imi pot lua gândul de la Grace, care cine stie pe unde umbla gata să ne facă mai mult rau decat ne-a facut deja.
Edward refuză să îmi spună orice amănunt, dar asta este doar un impediment
Dacă el nu vrea sa ma lase sa il ajut, o voi face de una singură, si stiu exact ce am de facut

-Iubito, trebuie să plec la firma, spune Edward  ridicandu-se de la masa, sarutandu-mi fruntea
Vreau sa iti termini salata si sa te odihnești, s-ar putea să mă întorc destul de tarziu, în regulă? Adaugă el, luandu-si paltonul de pe canapea