Edward

Capitolul 25- Only darkness

Sofia P.O.V
Atunci când cobor din lift ma uit in stanga si in dreapta in caz ca Edward încă se mai află înăuntru, dar probabil ca s-a dus direct la masina
Hotelul este foarte linistit in seara asta ceea ce denotă că toata lumea a iesit in oras.
După ce pășesc pe alee mergând spre masina, un vant rece îmi lovește ușor fata, semn că maine nu va fi cea mai călduroasă zi.
Mașina era parcata destul de aproape de hotel, iar eu ma grăbeam din ce in ce mai tare sa ajung la ea din cauza frigului surprinzator.

- Ce rece e in seara asta, ii spun lui Edward imediat cum urc in masina
Ma întorc în partea dreaptă pentru a-mi pune centura, iar atunci cand observ ca Edward nu mi-a răspuns, îl privesc
Pe picioarele sale se afla o scrisoare si un plic rupt, iar el privea confuz pe geam
- Edward, iubitule, ce s-a întâmplat?

Dar Edward nu imi raspunde, ci doar ia cu grija scrisoarea si plicul din care se vedeau vag colțurile câtorva poze si mi le întinde
Le privesc..le privesc si le privesc. Numai ca nu pot reacționa.
-Ne-a gasit..șoptește el atunci cand observa liniștea macabră din masina

- Ce...Ce facem acum? Șoptesc si eu la randul meu abia reușind să îmi stăpânesc tremuratul care ma cuprinsese
Si din nou..liniste.

Secunde întregi de liniste care parca ar fi ore in ciuda atâtor lucruri care ar putea fi spuse.
Golul din stomacul meu cred ca a urcat in gât, pentru ca simt ca nu mai pot înghiți si nici vorbii.
-Trebuie să ne întoarcem..spune el in final, privindu-ma

- Edward, nu putem. Va merge imediat la poliție si probabil vor începe să caute dovezi in casa.
Nu..Trebuie să fugim, spun cu glasul tremudandu-mi

-Iubito.. spune el intorcandu-se spre mine si prinzandu-mi obrajii in mâinile sale
Va merge oricum la poliție...
Trebuie să fiu aproape de părinții mei..de Alec, de Vlad..de tine.
Daca fugim acum iar ea merge la poliție, voi părea vinovat.
Trebuie să ne punem poveștile la punct..
Nu te voi părăsi niciodata iubito, iti promit! Șoptește el, lipindu-si apoi flămând buzele de ale mele 

                               ***

Suntem de șase ore pe drum, șase ore cu o intensitate emoțională maximă in care ne-am facut promisiuni, am plâns si am sperat.
Nu puteam risca sa luam avionul, si asta pentru ca momentan nu stim daca Grace a depus plângere.
Am decis să nu îi sunăm pe Miranda sau pe Nathaliel ca sa nu ii îngrijoram mai mult decât o vom face când vom ajunge.

Edward mi-a spus ca cel mai bine ar fi sa le spunem adevarul..dar eu exclud varianta asta.
Cu toate ca Edward ar putea face rost de un certificat medical prin care atestă că are probleme psihice, nu cred ca va putea scapa fara câteva luni..sau poate chiar ani.

Refuz! Refuz sa il las sa fie luat de lângă mine. Nu cred ca as putea face vreodata fata unei asemenea provocări, nu vreau sa o fac!
Voi face tot ce îmi stă în putință să îl apar, la fel cum ar fi făcut si el pentru mine.

Sunt scoasă din gândurile mele de masina care opreste brusc in fața casei părinților săi.
-Ei stiu? Ma trezesc intrebandu-l
-Nu..dar vor afla. Si eu trebuie să fiu cel care le spune, răspunde el deschizând portiera

Aleea netedă pe lângă care creșteau sute de flori, îmi distrage pentru câteva secunde atenția de la întreaga situație.
Edward ma ținea strâns de mana, soptindu-mi ca totul va fi bine.
După câteva ciocanituri in ușa, Miranda isi face apariția în prag purtând o rochie frumoasă visinie cu maneci lungi si o panglică care se lega  la spate.

-Copii? Intreaba ea surprinsă
Ce căutați voi aici? Cum de nu sunteti in vacanta? Spune veselă, strigandu-l pe Nathaliel in timp ce ne invită înăuntru