Edward

Capitolul 11-Promisiunea

Sofia P.O.V
O durere intensă de cap îmi obliga automat ochii sa se deschida si tresar puternic atunci când privesc în jur, pentru ca timp de câteva secunde nu puteam desluși unde ma aflu.

Cand amintiri de seara trecută îmi năvălesc in minte, realizez ca ma aflam pe canapeaua din living, probabil adormind imediat ce Alexander m-a obligat seara trecută sa înghit doua pastile, care cu siguranță erau somnifere.

Deși capul îmi pulsa destul de tare, ma sprijin cu grija cu mâinile de canapea, reușind să mă ridic in fund.
Ma simteam atât de amețită si de obosită, încât dacă m-as fi așezat din nou in aceeasi poziție, as fi adormit la loc în câteva secunde.
Se pare ca intr-adevar zilele astea si-au spus cuvantul si m-au facut cu adevărat sa cedez.

-Hei...te-ai trezit, aud o voce care venea de pe canapeaua din fața mea, tresarind rapid pentru ca nu realizam ca Alexander se afla acolo

- Ce s-a întâmplat aseară?
-Pai..
După ce te-am adus aseară mai mult cu forța acasa, ti-am dat doua somnifere ca sa fiu sigur că o sa adormi.
Nu ma urî ca te-am obligat să le iei, dar erai mult prea agitată si eram deja prea obosit ca sa ma lupt cu tine

-Deci sa inteleg..
Iti ceri scuze ca m-ai obligat să iau doua somnifere, dar nu si pentru ca m-ai rapit.
-Exact! Spune el mândru, adăugând un zâmbet forțat, ceea ce ma face sa îmi dau instinctiv ochii peste cap

-Am pregatit micul-dejun in caz ca iti e foame, se ridică el de pe canapea si isi așează mai bine hanoracul negru
- Nu vreau nimic! Spun la fel de rautacios, dorindu-mi doar sa plec odată de aici

-Nu era o întrebare, iubito. Vino! Spune el batjocoritor, venind in dreptul canapelei si prinzandu-mi rapid talia pe care o ridică in numai cateva secunde pe umărul sau.

- Nu am starea necesară pentru jocurile tale, Alexander. Raspund in timp ce ma zbăteam in bratele lui, lovindu-l cu palmele in spate
-Liniste păpușa, nu cred ca vrei sa atarni cu capul in jos întreaga zi.
Avem treabă, spune el grăbind pasul.

În momentul în care Alexander s-a oprit si mi-a așezat corpul cu grija pe scaun, am simt cum amețeala de azi-dimineata se amplifica de câteva ori, aproape pierzandu-mi echilibrul.
-Cineva încă e beat..remarca Alexander pe un ton ironic.
Ma simteam mult prea rau încât să gândesc o replică inteligentă care să îl blocheze, asa ca m-am mulțumit numai sa il injur de câteva ori în gând si sa ma concentrez pe ce aveam in fata.

Ce tot spun eu aici? Imi era mult prea rau încât să mă mai pot concentra pe orice
Simteam ca nu pot mânca nimic si ca voi leșina din moment in moment. Dar cu toate astea, stiam ca macar trebuie să beau ceva ca sa pot avea puterea sa trec peste ziua asta.
Asa ca m-am mulțumit numai cu o cana fierbinte de ceai, pe care am baut-o forțat.

                                ***

-De ce am impresia ca o sa leșini in curând? Intreaba Alexander, coborând treptele agitat
Deși capul îmi ardea puternic, il întorc instinctiv spre el si il vad ca isi schimbase hainele in ceva ușor elegant, purtând o camasa neagră destul de lunga, o pereche de blugi gri ușor largi pe picioarele sale subtiri si înalte, iar în mână ținea un palton negru.

-Pentru ca probabil asta am sa fac..abia șoptesc

-Haide, te scot la o plimbare, ai nevoie de puțin aer, spune, așezându-se impunător in fața mea, îmbrăcand paltonul impecabil
-Te rog Alexander, nu mai pot suporta încă o surpriză de a ta.
Dacă ma tot tii cu forța aici, macar lasa-ma sa dorm, raspund sprijinindu-mi capul de colțul canapelei

-Iti promit ca de data asta este numai o plimbare.
Haide Sofia, ai nevoie de aer, nu e o rugăminte!
Se apleacă ușor spre mine, prizandu-mi cu mana dreaptă talia, până ce ma ridică de pe canapea