Edward

Capitolul 10-De ce te temi de mine?

Sofia P.O.V
Stiind ca Alexander nu este tocmai genul de persoană căreia ar trebui să i te opui, cu toate astea mi-am luat inima-n dinți și am început să alerg spre ușa.

Stiam ca asta e total gresit si ca il voi întoarce cu adevărat pe Alexander împotriva mea, dar nu mai puteam rămâne aici, nu ma mai pot lupta si cu el.
Am tras cât de tare am putut de ușa, iar atunci când am realizat ca este cu adevărat încuiată, am început să tip din toate puterile până ce am simtit o mână grea care îmi acoperă gura.

-De ce dracului nu ma asculti, Sofia? De ce nu poti face ce iti spun?
De ce te temi atât de mine? Intreaba Alexander intr-un mod sadic
Brațul sau îmi înconjura acum cu putere talia, imobizilizandu-mi complet corpul.

-Te rog...vreau sa plec! Spun cu vocea tremurându-mi, in timp ce simțeam cum lacrimi reci mi se adunaseră deja in ochi
Creierul îmi trimitea impulsuri in tot corpul, realizând si el in ce pericol ma aflam, numai ca din cauza stransorii mult prea puternice, nu ma puteam misca deloc

-Încetează să te mai agiti atât!
Nu vreau dracului sa iti fac rau, chiar nu înțelegi?
-Atunci ce naiba vrei?
De ce ma tii aici? Tip din toate puterile, nemaisuportand situația în care ma aflam

În acel moment, Alexander pufnește amuzat, si îmi trage cu putere corpul, lipindu-ma complet cu spatele de pieptul lui
Una dintre mâinile sale îmi eliberează talia si pot spune ca am putut lua o gura sănătoasă de aer, dar in schimb, aceasta se îndreaptă rapid spre suvitele care îmi acopereau o parte din fata, dandu-le cu grija dupa ureche

-Pentru început, vreau doar sa colaborezi, spune el, simtindu-l cum își îngroapă fața in părul meu, inspirandu-i mirosul.

Ochii mi se măresc la gândul că nu eu chiar nu aveam nicio idee despre ce are Alexander in plan si unde vrea sa ajunga, dar trebuia să gasesc neapărat o cale sa scap.

                               ***

Orele au trecut mai greu decat as fi crezut vreodata ca e posibil, iar eu stau închisă în camera asta odioasă, fără vreo cale de scăpare.
Geamul este complet blocat si am observat ca Alexander a avut grijă să puna grilaje la fereastra ca sa fie sigur că oricine vine aici nu are cale de scăpare.
Ah si am uitat cumva sa mentionez ca ușa a inchis-o pe dinafara, dar nu înainte de a-mi aduce o tava cu mâncare exact ca deținuților?

Singurul lucru pe care l-am făcut în tot acest timp a fost un dus bine-meritat, asta pentru ca aparent se afla o baie aici, pe care slavă  domnului a lasat-o descuita si a avut grijă si sa îmi aducă câteva haine de schimb

Sincer, gândul că Alexander sau chiar alte fete au purtat la rândul lor tricoul alb mult prea lung de pe mine si pantalonii negrii de trening, ma dezgustă, dar prefer asta decat rochia incomodă pe care deja o purtam de câteva zile la rând.

Am început să mă învârt agitată prin cameră, navalindu-ma sute de întrebări fara raspuns.
Cel mai îngrijorată eram in privinta lui Edward si de asta si începusem să mă simt extrem de vinovată pentru ca am fugit atât de el, iar acum, tot ceea ce sper este sa nu isi iasă complet din minti si sa faca vreo prostie.

Brusc, sunt întreruptă din gândurile mele de cheia care începe să se miște încet in iala, urmând ca în câteva secunde, ușa sa se deschida larg si pe ea sa isi faca apariția nimeni altul decât Alexander.

Ochii începuseră involuntar să îi scaneze întreg corpul si asta pentru ca purta un costum negru impecabil, asortat cu o camasa de un alb pur si un papion rosu.

-Stiu ca arat bine, multumesc! Parca ma trezeste Alexander din transa in care nici nu stiusem ca am intrat, jenandu-ma evident la gândul că ma holbam mult prea insistent