Edward

Capitolul 14- I need to know

Sofia P.O.V

-Poti..Doar sa îmi povestești despre ea? Te rog? Intreb, încercând să îmi stăpânesc pe cat posibil teama din voce

Stiu...ceea ce îl întreb acum pe Edward este nebunesc...total nebunesc
Dar adevarul este singurul care ma poate salva acum de gândurile care nu imi dau pace.
Am nevoie sa iau o decizie, iar asta e singurul lucru care ma poate ajuta sa o fac

-Tu...tu vorbesti serios?

-Da Edward.. vreau sa stiu totul.
Dacă nu imi vei spune acum, voi continua să îmi fac la infinit scenarii si sa ma îndepărtez.
Sunt pregătită să aflu.. răspund cat de convingător pot

Privirea mea ii scana intreg chipul și puteam vedea in ochii lui teama...teama de a nu ma pierde
Nu stiu daca sunt pregătită să aflu adevărul, sau daca il voi putea suporta, dar lucrurile prin care am trecut m-au facut sa realizez ca indiferent cat de mult va durea...este mai bine sa aflu acum decat sa sufar întreaga viață

- In regula..spune încet, încercând să isi calmeze vizibil teama
După plecarea ta de acum 3 ani...am fost internat în spital, făcând ore interminabile de ședințe de terapie, ca sa pot incerca sa trec peste...dar se pare ca nu au fost de prea mare ajutor...incepe el pe un ton jos, balbaindu-se vizibil

- Am stat acolo câteva săptămâni bune...iar In ziua in care m-au externat, tot ce voiam să fac era sa petrec câteva ore acasa si sa incerc sa ma bucur pe cat posibil de aceste ultime ore...
- Ce vrei sa spui prin...ultime ore? Intreb cu teama desi bănuiam care va fi răspunsul

- Eu.. eu voiam să mă sinucid..Si nu era prima oară. De aceea am si fost internat si supus tratamentului psihic care dupa parerea mea mi-a facut mai mult rau decat bine...
Sa revin...ultimele ore am ales sa mi le petrec la barul pe care îl frecventam. Era un loc linistit, dar unde veneau tot felul de fete cu care ma puteam distra...iar asta aveam de gand sa fac in seara aceea

-Numai ca...o fata mi-a atras atenția, o fata care semăna extrem de mult cu tine si care, pentru câteva secunde m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva medicamentele pe care le luasem aveau reacții adverse...dar nu aveau.
În acel moment, în fata mea era copia ta fidelă...Grace

Tot ce va deosebea era părul...ea avea o culoare ușor neobișnuită pentru gusturile mele..un blond extrem de deschis.
Dar cred ca asta mi-a atras cel mai mult atenția la ea...

- Nu era cu nimic diferită față de cealalte asa cum esti tu..
Numai ca semănând atât de tare cu tine, ma făcea sa am impresia ca tu erai atunci cu mine si ca in sfarsit te-ai reîntors..
Stiam ce am de facut.
Dacă prin ea te-as fi putut avea mereu langa mine, găsisem soluția, iar subconștientul meu deja resetase planul.

Nu am sa ma mai sinucid, am sa te iau cu mine si vom fi împreună.. până la sfarsit.

-Ai rapit-o...șoptesc cu greu

- Și a fost mai usor decat m-as fi asteptat...nimeni nu observase că am o fata aproape inconștiență in brate, sau cel putin asta credeam..până acum câteva zile când Alexander mi-a spus ca a filmat totul.

-Dupa asta..urmatoarele zile au fost destul de dificile..continuă el cu teama
Nu voia să mănânce și nici macar nu vorbea, plângea non-stop, iar la un moment dat am crezut ca va face o criză si eram cat pe ce sa renunț.

-Și de ce nu ai facut-o? Îl întrerup eu

-Pentru ca mi-am amintit care este scopul meu..Si stiam deja ca odată ce incep asta, nu mai pot da inapoi.
Am lăsat-o să se calmeze si sa încerce să se obișnuiască cu situația, nu am fortat-o să vorbească, până intr-o zi cand ma saturasem de întreaga situație...
Am mers la ea si am incercat sa fiu cat de rece pot, chiar dacă o vedeam cum se zbate încercând să evadeze din stransoarea mâinilor și a picioarelor, dar trebuia sa îmi atribui rolul pe care începusem să îl am, trebuia sa se teama de mine.