Edward

Capitolul 18-Toată lumea minte

La media este Loren(mama Sofiei)

Sofia P.O.V
-Iubito...îmi spune slab femeia pe care nu am mai văzut-o de trei ani întregi dupa divorțul de tata
Pot sa stau? Continua, indicând spre scaunul din fata mea
-Sigur, ii spun încă socata de prezenta sa

-Putem vorbii puțin? întreabă, asezandu-si delicat mâinile pe masa
-Te ascult! Ii spun calm, in timp ce o privesc și ii analizez trăsăturile neschimbate

-In primul rând..vreau sa îmi cer iertare, pentru ca am lipsit atâta timp din viața ta fără sa iti dau nici o explicație.
Nu am nici o scuza și nu vreau sa te mint..doar ca la momentul potrivit așa am considerat ca este cel mai bine, îmi spune și o văd cum își șterge teatral o lacrima

-Și? De ce ma rog ai lipsit? O intreb acum serios, incrucisandu-mi brațele

-Sofia..eu mi-am refăcut viața.
Am un iubit care in curând urmează sa îmi devină soț.
La momentul potrivit am considerat ca cel mai bine e sa dispar, dar mi-am dat seama cât de dor îmi este de tine și cât îmi lipsești..știu ca probabil ma urăști, dar vreau sa încercam sa o luam de la capat, sa ma lași sa iti fiu din nou mama pe care ți-o dorești și pe care o meriți, îmi spune cu vocea tremurându-i

-Unde ai fost toți anii ăștia in care am avut nevoie de tine?
Unde ai fost când aveam nevoie de sfatul și de mângâierea ta?
Unde ai fost când tata pleca in delegații și trebuia sa îmi petrec singura zile și nopți?
Te intreb numai teoretic...ca practic știu răspunsul in locul tău...ai fost cu iubitul tău cu care ești fericita!
Atunci de ce dracului te-ai mai întors?
Sa îmi dai și tu mai rău lumea peste cap? Ridic tonul in timp ce ma cuprinde o stare de rău, simțind cum picioarele mi se înmoaie și cum tot corpul începe să îmi tremure

-Sofia...iartă-ma, puiule!
Îmi spune, prinzandu-mi maine, dar mi le retrag imediat aruncându-i o privire urata și ridicându-ma de la masa.
Trântesc usa cafenelei in urma mea și încep sa alerg de nebuna pe strada acum pustie plangand in hohote, neștiind încotro sa ma îndrept.

Edward P.O.V
După ce Alexia a adormit, am decis sa plec.
Nu puteam sa dorm lângă altcineva, pur si simplu, nu puteam!

M-am îmbrăcat in liniște fără sa o trezesc și am iesit încet pe usa.
Arunc o privire ecranului de la telefon și văd ca se făcuse deja ora 1:00.
Eram bulversat, obosit si terminat, ce dracului as putea face?

-Da! Răspunde Vlad pe un ton plictisit
- Ce faceti? Bem și noi in seara asta? Îl intreb, in timp ce ma îndreptam spre mașina

-Credeam ca nu ma mai intrebi!
Te asteptam, suntem toti aici.

In mai puțin de 15 minute, am ajuns la ei și vedeam cât de liniște era in casa.
Intru pe usa și ii văd pe Vlad și Alec cum stăteau pe canapeaua din living cu câteva sticle pe lângă ei
-Ce e asta? Am nimerit cumva la priveghi? Ii intreb surprins închizând ușa

-Știm, și noi am fi vrut sa dam o petrecere, dar Adam încă e aici și aparent și-a adus și iubita cu el, deci trebuie sa facem liniște, îmi spune strambandu-se comic

-Am început deja sa ma satur de Adam și întreaga lui șatra!
După câteva ore plictisitoare in care am ne-am îmbătat suficient de mult încât sa nu știm unde ne aflam, am adormit in sfârșit toți pe aceeași canapea.

                             ***

Ma trezesc cu o durere imensa de cap și abia reușesc sa ma ridic de pe canapeaua tare.
Însă, cand o fac, ma duc imediat spre bucatarie, vrând neaparat sa îmi fac o cafea.
Intru și ii văd pe băieți cum stăteau la masa, mâncând cu pofta niște omleta si fiind pe jumătate adormiți.

-Nu mai beau niciodată! Spune Alec, tinându-se cu mâna de cap
-Asta spui de fiecare data, ii raspunde Vlad, începând sa rada.
Cât timp mi se făcea și mie cafeaua, decid sa arunc o privire asupra telefonului meu.
Îl deschid și observ ceea ce deja bănuiam: nici un mesaj si nici un apel de la ea.

M-a rănit și imi era greu sa o recunosc.
Ma durea, dar nu voiam ca ea sa o stie, nu voiam ca nimeni să știe.
După câteva minute, in bucătărie își fac apariția Adam și minunat..idiotul de Alexander.
Ziua asta nu putea începe mai prost de atât

-Buna, băieți! Ne spune Adam, zâmbindu-ne scurt in timp ce se aseaza obosit la masa

-O noapte grea? Îl intreb eu cu subînțeles, rănjindu-i
-Nici nu ai idee, îmi raspunde făcându-mi cu ochiul
Adam e un tip ok pana intr-un punct.
Nu accept ca nimeni sa se bage in viața ta și sa imi impuna ce sa fac.

-Băieți, apropo mâine avem o noua misiune, haideți in living sa vorbim mai multe, spune și părăsește bucătăria

-Despre ce e vorba? Întreabă Vlad aruncându-se pe canapea
-Trebuie sa mergem in Japonia pentru ca un tâmpit a furat mai multe mașini de ale noastre in timpul curselor cât ele erau parcate și nesupravegheate. Știu cât de mult va plac vouă băieți cursele, mai ales ca din câte știu Edward si participa uneori, așa ca in misiunea asta voi avea nevoie numai de unul dintre voi.

Edward, te bagi? Ma întreabă Adam in timp ce își încrucișează brațele

-Sigur, daca se câștiga și bine, ii răspund ranjind

-Sa fii sigur ca vei fi plătit pe măsura, îmi spune, zâmbind
Imediat cum am terminat de vorbit cu Adam și cu baietii, văd pe cineva cum coboară de la etaj.
E iubita lui Adam și trebuie sa recunosc ca arată destul de bine și nu i-as da mai mult de 30 de ani, deși probabil ca are

-Buna dimineața! Ne spune femeia îmbrăcată intr-un halat negru de mătase ce ii lasa picioarele lungi la iveală
-Buna, iubito! Vrei o cafea? Întreabă Adam in timp ce o săruta și o trage in brațele lui
-Scârbos, șusoteste Alexander din colțul celălat al camerei, insa fara succes

-Nu fii nesimțit, fiule! Raspunde Adam ridicându-și degetul arătător in semn de amenințare
Minutele treceau așa ca ma gândesc ca ar trebui sa plec și eu acasă, dar tocmai când ma pregăteam sa ies, aud câteva ciocanituri dure in ușa.
Cine dracului e atât de devreme?

Rămân blocat și extrem de uimit când dincolo de usa o văd pe Sofia.

Purta un tricou alb larg și niște pantaloni de trening, cu parul răvășit si incurcat, având fata și ochii roșii si umflați de plâns.
Eu i-am facut asta?
-Sofia? Ce cauți aici? O intreb in timp ce o analizez șocat

-Vreau sa vorbim, Edward!
Am nevoie sa vorbesc cu cineva.. spune slab, văzând cum se sprijină de ușa semn ca abia putea sa de tina pe picioare
-In regula, îmi iau geaca și ies acum

-Sofia? Sunt suprins de vocea de femeie din spatele meu
Ce cauți tu aici? Spune trecând pe lângă mine cu o privire stupefiata

-Mama? Șoptește Sofia cu lacrimi în ochi