Edward

Capitolul 6-Nimic nu e ceea ce pare

Edward P.O.V
O vedeam cum stătea in fata mea cateva momente bune fără sa schițeze vrun gest, era ca și cum i-ar fi fost frica sa reacționeze.
Nu puteam spune ca nu ma simteam vinovat fata de ființa firava care se afla in fata mea, dar nu aveam ce face. Asta sunt și ea clar nu face parte din lumea asta.

-Tu cine ești?
Ce vrei? Tipa Alexia din pat, purtând numai lenjeria pe care încearcă in zadar sa o mai acopere cu cearceaful
Ieși dracului de aici, cum iti permiți?

Sofia ne privea uimita și evident cum dezamagire, vazand imediat cum o lacrima fugitivă i-a scapat peste obrazul inrosit, iar in următoarea secunda, am auzit numai pașii ei cum alergau pe hol.
-Ce dracu, Alexia! Nu puteai sa taci? Întreb nervos, ridicându-ma

-Pai de ce dracului vine asta peste noi in dormitor sa ne întreruptă? Tipa și Alexia la rândul ei
Cine e asta, Edward?

-Nu e treaba ta! Pleacă! Te sun alta data, ii spun in timp ce îmi trag pe mine blugii căzuți pe podea
-Edward! Aud un strigăt intens de la parter
-Acum ce dracului mai e? Marai nervos in timp ce trântesc ușa

-Edward, vino repede! Îl aud pe Vlad agitat la parter
Ajuns jos, primul lucru pe care îl văd este ușa de la intrare larg deschisă, urmată de țipetele guturale ce se aud de afara

Ajuns în tocul ușii, împietresc atunci cand îi văd pe Vlad și Alec cum o țin pe Sofia tintuita la pământ, zbatandu-se din răsputeri

-Lasa-ți-ma! Vreau sa plec! Da-ți-mi drumul! Tipa Sofia printre suspine in timp ce brațul lui Vlad se înconjoară si mai tare in jurul taliei ei
-Ce naiba se întâmpla aici? Ce e circul asta? Tip nervos auzind pașii Alexiei in spatele meu

-Ce ți se pare ca se întâmpla?
Voia sa fuga! Striga Vlad in timp ce încearcă sa o țină imobilizata pe Sofia
E numai nenorocita ta de vina Edward, a fost ideea ta tâmpita sa o tii aici cu forta!
-Da-te, Vlad! La o parte, acum! Spun cu disperare in timp ce îl îndepărtez pe Vlad de pe Sofia și o prind de mijloc, incercând sa o ridic.

-Da-mi drumul, nenorocitule!
Vreau sa plec!
De ce ma mai ții aici?
Ce naiba mai vrei de la mine? Ai prostituatele la îndemna oricând si mai ai si teribilul tupeu sa ma obligi sa raman intr-un loc in care nu imi doresc sa fiu!
Daca nu ma lași sa plec acum, jur ca am sa ii spun totul tatei!

Urla ea printre lacrimile interminabile ce nu credeam ca o sa ma doara atât de tare
-Pe cine faci tu ma prostituată? Taratura mica ce esti, aud brusc vocea răgușită a fetei ce sare ca arsa pe Sofia

Momentul în care i-am sesizat reacția Alexiei, a fost si momentul în care mana mea i-a prins părul de la ceafa strans intr-un pumn, apoi am ridicat-o suficient încât să mă poata privii in ochi

-Ti-a dat cineva acordul sa faci asta? Ți-am dat eu acordul sa te apropii de ea? O trag eu si mai tare de mine, simtindu-mi sângele cum clocoteste in vene
Fii atenta aici Alexia, ai 10 secunde sa dispari din fata mea, pana ce nu iti fac lucrul pe care il adorai atat de mult, continui dandu-i drumul si dezechilibrand-o.
Si nu te mai obosi sa ma cauti! Adaug inchizandu-i usa de la intrare in fata

Momentul in care pasesc inapoi in living, este si momentul in care o vad pe Sofia atintita la podea, cu genunchii strânși la piept, plângând zgomotos.
După ce le fac semn băieților sa ne lase singuri, ii prind incet mijlocul in brate, pana ce un alt icnet ii paraseste gura.

- Nu te mai zbate Sofia, ai facut destul spectacol pentru ziua de azi, ii spun cat de indiferent pot luand-o pe sus si mergand ținta spre etaj.

Deschid cu piciorul usa dormitorului așezând-o pe pat, moment în care îi simt si pumnii încordati cum ma lovesc de doua ori in piept
-Sofia, ce dracului încerci sa faci? Întreb uimit de reacția incontrolabilă a ei

Deși credeam ca isi făcuse numărul, Sofia decide sa ma blocheze încă o dată, ridicându-se intr-o secundă din pat si mergand tinta spre usa pe care o tranteste de perete.
În acel moment, cu nervii si creierii intinsi la maxim, ii prind dur soldurile in mâinile mele lipindu-i corpul puternic de al meu

-Asculta aici prințesă mica ce esti!
Nu suntem in castelul lui tati, nu esti sub protectia lui, asa ca va trebui sa te mulțumești cu mine, incep trantind in aceelasi timp si usa cu picorul

Nu ma interesează ca vrei sa pleci, iar cu riscul sa par reincarnarea lui Ted Bundy, aici esti in castelul meu si eu fac regulile, ma apropii de gâtul sau încercând să îi induc starea de care aveam nevoie

Cand iti spun sa nu pleci, asta faci!
Fără joculete de-a evadarea, fara intrări prin efracție pentru ca nu jucam in Domnul si Doamna Smith
Nu ma face sa te leg de pat frumoaso, dar o voi face daca va fi nevoie, adaug eliberandu-i încet corpul din stransoarea mea

Momentul în care s-a întors cu fața către mine, fusese si momentul în care realizasem ca orice urma de apropiere între noi era distrusa, iar ochii sau umflati si plini de lacrimi erau si cei ce imi demonstrau ca frica se instalase in corpul ei.

-In pat, acum! Spun simplu făcându-i semn
Corpul sau încremenise acum de-a dreptul la auzul acestora, iar buza sa inferioară începuse să tremure incontrolabil

- Nu ma voi repeta!
Strangand puternic din ochi si văzând cat de dur reacționam, Sofia se conformează si se așează incet pe marginea patului parca nevrand sa il deranjeze

Ma apropii încet de ea, aplecandu-ma apoi pe vine suficient incat sa fim la aceelasi nivel
Ii iau fața acum palidă in palma, obligând-o sa ma privească
-De orice ai avea nevoie, baietii iti stau la dispozitie.
Ai aici tot ce iti trebuie, iar medicamentele trebuie luate din 2 in 2 ore.

Nu imi place sa joc dur, dar momentan cu tine nu se poate altfel Sofia, spun cat de calm pot, urmand sa parasesc incaperea cu dezamagirea ce nu mai putea sta ascunsa.

Ajuns la parter, ii vad pe băieți cum stau pe canapea la fel de agitați ca si mine, urmand ca toate capetele sa se întoarcă atunci cand imi sesizează prezența.
-Edward, ajunge..
Eu zic sa o lași sa plece, s-a ajuns prea departe și te poate da in judecată. Probabil tatăl ei o caută disperat și își va da seama pana la urma ca seara trecură a fost la tine la petrecere, îmi spune Vlad in timp ce se apropie de mine bătându-mi prietenește umărul

-Înțelegeți ca nu vreau sa o țin cu forța aici.
Vreau doar sa se facă bine înainte sa plece acasă și nu pot risca sa o vadă cineva in halul asta.
De ce dracului îmi da toate planurile peste cap și face fix ce i-am spus sa nu facă?
Părea atât de linistită si de calma înainte de toate astea

-Edward, fiecare om reacționează diferit.
Pune-te in locul ei, e o situație limita, practic e ținută ostatica, la ce reacție te aștepți din partea unui copil de 18 ani?
Uite, eu zic sa te calmezi și sa te duci sa vorbesti frumos cu ea.
Ii explici care e situația și sa speram ca va înțelege.
Altceva nu mai ai ce sa faci, e prea târziu acum.

-Merg sa ma plimb puțin, aveți grija sa nu încerce sa plece din nou, raspund sec, facandu-ma nevazut.

***

După un drum de câteva minute bune in care am incercat sa imi adun gândurile si sa accept si varianta ei de situatie, opresc in fata firmei, vrând sa văd daca părinții știu ceva despre așa-zisa "dispariție" a Sofiei.
Holul era gol si linistit, asa ca cea mai buna varianta era biroul tatei, însă acolo ceva si mai neașteptat avea sa se întâmple

Dupa ce am deschid usor usa, primul lucru pe care il vad este domnul John...minunat.

-Edward! Unde Dumnezeului ai fost? Te-am sunat de atatea ori! Îmi spune mama in timp ce se ridica de pe scaun apropiindu-se îngrijorată
-A fost weekend, mama!
Am fost la câteva petreceri și am dormit mai mult decât ar fi trebuit, le spun glumet si cat se poate de relaxat

Însă, stiam ca ceva sesizasera, pentru ca îl văd pe tata cum îl bătea încet pe umăr pe domnul John, un semn deloc bun
-Fiule, știi ceva de Sofia?
John spune ca plecase la o petrecere vineri seara și nu s-a mai întors, întreabă tata vizibil agitat

-Îmi pare rău, nu știu nimic, mint și îmi dau seama ca nu mai am ce sa spun ca sa par credibil.

Conștient de tot ceea ce făcusem si dezamăgit de decizia de a o tine pe Sofia cu forta, realizez ca probabil pana la urma se va afla totul, însă stiam ca acum era mult prea târziu ca sa mai pot da înapoi.