Edward

Capitolul 27-Decizia finală

Sofia
3 zile...mai sunt 3 zile pana ce Edward va fi dus în fata instanței si judecat.
Nu stiu..nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt acum. Este închis de aproape 5 zile, zile pe care si eu mi le-am petrecut la secția de poliție, adormind pe scaune mizere, mancand in fața carcerii lui Edward, dandu-i pe ascuns de la mine.

Am cautat soluții, atât eu, cat si părinții, prietenii și toti cunoscuții lui.
Momentan nimeni nu știe nimic si nu poate face nimic pentru ca toata lumea refuză să ne vorbeasca. Tot ce stim este ca situația este extrem de gravă si nu se stie daca mai are vreo sansa.
Mi se rupe inima...ma doare atât de tare încât aproape că nu pot respira.

Cum sa ma uit in ochii lui si sa incerc sa il încurajez ca totul va fi bine cand stiu ca nu va fi? Cum sa ma prefac ca suntem doar noi doi in sala de așteptare cand de fapt suntem trei?

Dușul este atât de fierbinte si tot nu se poate compara cu durerea pe care o simt acum.
Este prima dată în atatea zile in care merg acasa si fac un dus, când merg acasa si incerc sa ma odihnesc macar 10 minute, dar nu o fac pentru mine, ci pentru sufletul mic din mine.
Pășesc înafara dusului mai amețită decat am intrat. Simt ca trebuie sa caut mai multe soluții, dar e inutil.
Da, am incercat chiar sa dau de Grace, dar in zadar, pare ca a dispărut de pe fața pământului.

Asta a si fost probabil planul ei..Sa ne distrugă si sa isi continue viata, misiune îndeplinită.
Cu mâna care ma sprijină de perete, îmbrac o pereche de pantaloni largi de trening si tricoul negru a lui Edward, pentru ca mi se pare singurul lucru care ma poate liniști acum.

Deși, fără pic de chef, iau feonul si incep sa imi usuc cat de cat părul pentru ca nu doar sănătatea mea este in joc.
După ce m-am asigurat că este cat de cat uscat, cobor singura la parter si o liniste deplina ma lovește.
Deși stiu ca prietenii cu testosteroni ai lui Edward ma asteapta afara, ma bucur ca au decența să îmi acorde liniste in asemenea situații.

După ce beau o gura mare de cafea ca sa incerc sa raman lucidă pentru încă câteva ore, îmi fac rapid un sandwich pe care incep sa il mănânc la ieșirea din casa.
-Merg inapoi la poliție, este tot ceea ce am putut să murmur trecând rapid pe langa matahalele din fata usii, până ce ajung intr-o clipită la masina.

Imi deschid puțin telefonul aproape mort si vad un mesaj de la Miranda care ma anunta ca mai pot rămâne câteva ore acasa pentru ca au ei grija de Edward.

Da, într-adevăr voi mai avea nevoie de câteva ore, dar nu pentru a ma odihni, ci pentru a încerca să rezolv tot ce se mai poate.
Imi închid telefonul ca sa nu fiu deranjata si pornesc gps-ul încercând să mă concentrez la drum.

                               ***

Drumul a durat aproape o oră, ar fi culmea sa fi venit oricum degeaba, îmi spun in gand parcand masina.
Privesc in fața casa care pare atât de parasita, dar care îmi dă o senzatie mai stranie ca niciodata.
Cobor cu greu, încercând să nu ma sperii de gândurile mele si merg la fel de încet pe aleea mizerabilă care la prima venire aici m-a impresionat.

Casa lui Alexander...nu stiu ce caut aici si nici nu vreau sa stiu, doar am facut ceea ce mi-a spus instinctul.

Deși s-ar putea sa fie o pierdere semnificativă de timp, s-ar putea să fie in aceelasi timp si cea mai periculoasă chestie din viata mea.
Mișc încet dar puternic clanta rotundă, până ce aud cum ușa scoate scartaitul sau specific care îmi anunta venirea.

Pășesc speriată pragul, intampinandu-ma o beznă totală înăuntru, care ma obliga sa pipai pe peretele drept intrerupatorul.
Slava Cerului ca inca functioneaza! Șoptesc mai mult pentru mine.
Încăperea s-a luminat, iar spre uimirea mea totală casa pare mai curata si ingrijita ca niciodata.