Edward

Capitolul 17-Intrebarea care iti da fiori

Edward P.O.V
Mâinile încă îmi tremurau, la fel si întreg corpul, dar incercam sa imi stăpânesc emoțiile pentru ca se presupune că sunt un bărbat puternic
Cred ca doar se presupune...la dracu! Sunt invadat de emoții încă de când am plecat cu Sofia de la agenție.
Mi-a spus ca vrea sa o luam de la capat...nu imi vine sa cred.
La început am crezut ca începusem să am din nou halucinații, dar era real...este real.

Cea mai frumoasă femeie pentru care as renunta la tot, îmi mai acorda o sansa dupa tot ceea ce am facut. Nu cred ca as fi putut fii mai fericit...dar nu o voi mai dezamăgi, niciodata! Sunt dispus să renunț la absolut tot numai pentru a fi cu ea.

-Unde mergem? Parca sunt scos din transă de vocea calda a Sofiei
Din instinct strâng ușor volanul in mâini, gandindu-ma cu adevărat ce i-ar fi putut răspunde
-Acasă..

                               ***

După ce am parcat cu grija masina, având grijă să nu le lovesc pe celelalte din cauza agitației, o privesc pe Sofia cum se uita îngandurata pe geam
- Ce te macină, iubito? Intreb eu punându-i ușor mâna pe umăr

- Eu..am crezut ca vom merge la apartamentul tau, nu aici..
-Aici e casa noastră, iubito..avem mult mai multa intimitate, spun eu mangaind-o ușor
- Cu ea aici? Intreaba Sofia brusc

Trebuia să am astept la o reacție de genul..dar nu o invinovatesc, am sa repar totul între noi, chiar dacă voi fi nevoit să astept.

-Nu mai e nimeni aici, iubito...suntem numai noi, asa cum ar fi trebuit să fie încă de la început

-Unde e? Se întoarce ea încet spre mine
-Iti promit ca nimeni nu ne mai va deranja!
Ma priveste ușor confuză si isi da seama ca evit deocamdată răspunsul, dar din fericire nu intreaba mai mult, ci se mulțumește numai sa dea afirmativ din cap.

I-am prins ușor mâna atunci cand inaintam spre usa, si nu credeam ca voi fi vreodata atat de fericit pentru simplul gest de a nu-si retrage mâna

-Iti este foame? Vrei sa comand ceva? Decid sa sparg liniștea care se lăsase
-Nu, sunt in regula, răspunde Sofia zambindu-mi timid

-Stii..spun eu, apropiindu-ma încet de ea
Sus ai câteva haine, daca vrei sa dormi sau sa faci un dus, sa stii ca ti-am cumparat câteva, spun vazand-o cum se așează pe canapea, făcând si eu la fel
-Nu trebuia..mai aveam câteva in troler..spune ea, ducandu-si mână la ceafă timid
Dar..continuă ea parca amintindu-si ceva
Nu stiu unde este...

-Pai seara trecută ai ramas la hotel, nu? Adica probabil este încă acolo, spun eu încercând să o calmez
Sofia ma priveste ușor surprinsă, apoi îi văd pupilele cum se dilată brusc, devenind agitată

-Nu stiu...oricum iti multumesc ca mi-ai cumparat altele, si ca te-ai gandit la mine..spune ea zâmbind ușor forțat
-Mereu ma gandesc la tine...spun intinzandu-mi mâna cu care o mângâi apoi ușor pe obraz

Sofia ma priveste pătrunzător, facandu-ma sa simt fiorul ierbinte, care ma blochează.
Deja incep sa ii simt respiratia fierbinte, realizand ca nu mai pot rezista mult fara sa ii simt buzele, asa ca imi duc rapid capul spre al sau, la scurt timp atingandu-i buzele moi care îmi lipsisera atât de mult.

Mâna sa începe si ea sa îmi atingă timid obrazul, in timp ce sărutul continuă mai profund ca la inceput.

                               ***

După momentul de apropiere , Sofia a decis să meargă în dormitor si sa se odihnească, în timp ce eu am decis să intru la dus si sa meditez asupra a tot ceea ce se întâmplase.