Edward

Capitolul 23-Prima față a realității

Edward P.O.V
Am alergat ca un nebun spre mașina imediat ce Adam m-a sunat și mi-a spus ca ma așteaptă un elicopter la ieșirea din oraș pentru ca am ratat zborul de ieri spre Japonia.
Nu m-ar fi deranjat atât de rău daca ratam o misiune obișnuita, dar m-am panicat îngrozitor când am auzit cât de nervos era Adam și când a început sa ma amenințe ca o va răni pe Sofia.
Deci..iată-ma aici, in elicopterul idiot a lui Adam, rugându-ma ca Sofia sa fie bine și nesuferitul de Adam sa nu ii facă rău.

După doua ore, am aterizat in sfârșit pe o pista necunoscuta, unde singurii de acolo eram eu, pilotul și bine-nțeles, Adam care stătea cu mâinile in sân batand nervos din picior
-Edward, tu chiar vrei sa pierzi totul? Chiar vrei sa iti omor părinții și târfa?
Ți-am spus clar ca ieri trebuia sa fim in Japonia!
Unde dracului ai fost? Tipa începând sa gesticuleze, iar eu ma uitam furios la el in timp ce îmi strângeam pumnii încercând sa ma abțin sa nu îl lovesc

-Eu zic sa nu îmi vorbesti așa, Adam! Nu știi de ce sunt in stare!
Și daca ești așa de periculos pe cât spui, nu ai fost in stare sa iti gasesti și pe altcineva sa vina cu tine intr-o nenorocita de misiune?
Încep și eu sa tip in timp ce ma apropii mai mult de el

-Poate daca nu mi-as fi pus dracului toată încrederea in tine, as fi avut timp sa caut și pe altcineva!
Mergi naiba la mașina, ca trebuie sa îl prindem pe idiotul ala, dar te avertizez Morgan, asta nu va rămâne așa! Spune furios, îndreptandu-se grăbit spre mașina neagră din spatele lui.

Adam conducea ca un nebun, iar eu
tineam laptopul in brațe, căutând coordonatele exacte ale drumului pe care se afla mașina furată.
Era la 150 de km de noi și era încă in mișcare cu o viteza imensa.
-Cred ca vrea sa iasă din țara! Ii spun lui Adam după ce mi-am dat seama încotro se îndrepta

-Îl prind pe nenorocit înainte sa scape! Ia armele din torpedou și încarca-le, o sa accelerez!
Îmi spune dur in timp ce eu deschid torpedoul și caut disperat pistoalele care erau înfășurate in doua materiale negre.
-Mitralierele? Îl intreb in timp ce îmi dau seama ca nu aveau cum sa încapă aici

-Sub banchete! Îmi raspunde in timp ce ma uit la bordul mașinii și îmi dau seama ca mergeam cu 400 la ora. Adam luase într-adevăr o mașina buna, dotata cu cele mai fine mecanisme și care prindea pana la 500/h
Îmi decuplez centura și ma aplec pana mâna mea prinde un sac imens pe care îl scot rapid de sub banchete.

O geanta uriașă neagră se aseaza acum in poala mea, in timp ce eu o deschid disperat și scot din ea doua mitraliere.
Le încerc rapid pe fiecare, dându-i una și lui Adam care și-o pune in poala.
-Încă 50 de km! Ii spun in timp ce mai arunc o privire in laptop și îmi dau seama ca ne apropiam din ce in ce mai mult.

-Centura! Striga, iar eu imi cuplez imediat centura de siguranța și îl văd cum calcă aceeleratia, ajungand in câteva momente in spatele Ferrari-ului Portofino de un roșu aprins.
Imediat îmi decuplez centura și deschid geamul, scoțând mitraliera pe fereastra, in timp ce ma urc cu genunchii pe bancheta.
Încep sa trag ca un nebun încercând sa opresc mașina, și înjur puternic atunci când realizez ca am împușcat numai un cauciuc.
Adam iese și el pe fereastra in timp ce mai tine volanul cu o singura mâna, numai ca in acel moment usa mașinii din fata noastră se deschide, iar un bărbat imens care ținea doua mitraliere in mâini, începe sa tragă spre noi.

***

-Pune odată cadavrul ala in mașina!
-Poate daca m-ai ajuta și tu dracului odată nu mi-ar mai fi atât de greu sa îl car! Tip in timp ce ma chinui sa deschid portbagajul
-La dracu! Tipa nervos in timp ce se apropie de mine și ma ajuta in sfârșit sa îl urcam.

A fost o misiune cu adevărat grea, cred ca am încercat sa îl prindem pe idiotul ala in jur de câteva ore, dar in final i-am înțepat toate cauciucurile și au fost nevoiți sa oprească.
După ce am omorât ambii dobitoci, pe unul dintre ei l-am lăsat pe marginea drumului, Adam crestându-i un A pe gat pentru ca spunea el, asta se întâmpla cu cei care încearcă sa se puna cu el, in timp ce pe celălat l-am urcat in mașina și ii vom da foc imediat ce ajungem înapoi acasă.

***

După un alt drum obositor in care Adam mi-a spus ca se va răzbuna și eu aproape i-am scos toți dinții din gura, am ajuns in sfârșit in Londra, unde aproape am pupat pământul atunci când am coborât din avionul ala idiot unde Adam mi-a mâncat și ultima fărâma de suflet.

Nu am mai mers la casa băieților, pentru ca voiam neaparat sa merg sa o văd pe Sofia și chiar daca deja trecuse de miezul nopții, am urcat in mașina și am pornit spre ea.
Am sunat-o de câteva ori imediat ce am terminat misiunea, dar mereu a intrat căsuța vocala și trebuie sa recunosc ca asta ma panicase.
Văzusem ca era supărată si ma doare sa o vad asa, dar cum as putea sa ii spun?
Cum as putea sa o pierd asa?

După un drum de 15 minute, am ajuns in fata casei Sofiei și am decis ca de data asta sa sun la usa din moment ce tatăl sau știe de noi și sa nu mai intru pe geam ca un adevărat infractor.

După câteva ciocanituri, usa se deschide si îl văd pe tatăl Sofiei cum stătea in fata ușii îmbrăcat lejer și cum ma privindu-ma îndeaproape.
Iese din casa in liniste aruncând o scurta privire in spate, apoi îl văd cum inchide usa in urma sa.

-Cum iti permiți ma sa mai apari aici? Pleacă dracului pana nu chem poliția! spune pe furios înainte sa simt cum imi prinde paltonul pe care il strânge in pumn
Ce dracului e asta?
-Ce?
Domnule John, ce se întâmpla? Îl intreb pe un ton uimit de reacția sa

-Domnule John? Tu iti bati joc de mine?
Crezi ca nu știu?
Crezi ca nu stiu ca mi-ai lovit fiica și ai ținut-o sechestrată? Aproape îmi urla fierband in fata

Te omor cu mainile mele, ai înțeles? Dispari, dispari de aici până nu chem poliția!
Eram înlemnit.
Cum? Cum s-a întâmplat asta? Cum aflase?
Sofia!

-Domnule John...pot sa va explic, dar va rog lăsați-ma sa o văd pe Sofia, va pot explica..ii spun slab abia mai putând să scot vreun cuvant

-Nu ai s-o mai vezi niciodată pe Sofia, ai auzit idiotule?
Ai 2 secunde sa dispari!
2! Îmi urla încă o dată in fata, eliberează paltonul intr-un mod dur, intrând apoi in casa, trântind ușa parca vrand sa o darame.

Nu se poate asa ceva. Nu se poate!
Plec nervos spre mașina, trântind portiera, dar decid sa rămân aici, pentru ca in cele din urmă Sofia avea sa iasă din casa și sa îmi explice ce dracului s-a întâmplat.

Peste câteva minute, o văd la fereastră cum se uita cu lacrimi in ochi la mașina parcata in fata casei și pentru ca știam ca geamurile mașinii sunt fumurii și nu ma va vedea, cobor imediat făcându-i semn sa vina aici.
După o privire stranie ce ma bulverseaza si mai rau, o văd cum trage nervoasa draperiile dispărând din raza mea vizuală.

Deși eram convins ca o sa vina, văd brusc cum usa de la intrare se deschide încet, Sofia ieșind îmbrăcată intr-un tricou lung negru si niste pantaloni caraghioși cu buline.
Ma îndrept imediat spre ea și chiar când ma pregăteam sa ii cer niște explicații, simt cum obrazul îmi este lovit cu brutalitate

-Nu vreau sa te mai văd niciodată!
Îmi tipa in fata privindu-ma cu ura in timp ce își ridica mâna stânga, aruncând pe lângă mine un plic plin cu pozele care se împrăștie pe ciment

Ma aplec imediat jos încă șocat, ridicând una dintre poze și rămân împietrit atunci când ma văd pe mine și pe băieți in una din misiunile noastre.
Eram in picioare vazut tinand pistolul la tâmpla cuiva, in timp ce baietii aveau plicuri de droguri in mâini

-Ești un criminal! Tipa cu lacrimi in ochi nemaiapucand sa reacționez pentru ca ușa mi se tranteste din nou in fata.