Edward

Capitolul 28-Escape

Edward P.O.V
Însărcinată..
Însărcinată..
Cuvantul asta m-a dat peste cap si l-am pronunțat de atât de multe ori încât nici nu mai are vrun sens

Sofia e însărcinată..Imi tot repet in gand de 3 ore in care am renuntat sa mai vorbesc cu cineva.
Am fost dus inapoi in carcera imediat ce Sofia a plecat, si simt ca inca nu ma pot misca de pe marginea patului.

Sofia e însărcinată cu copilul meu, iar eu voi fi condamnat la cine stie cati ani de închisoare.
Oricare stari de teama, bucurie, curiozitate și necunoscut îmi provoacă acest cuvant, gândul că viitorul meu copil va creste fara mine îmi rupe inima.
Nu stiu altii cum ar reacționa, nici macar nu ma pot gândii la asta..nu stiu cum mă simt, nu stiu daca sunt pregătit, nu stiu daca sunt prea tânăr sau poate prea iresponsabil, însă ceea ce stiu sigur este ca Sofia va păstra copilul indiferent de situatie..si accept asta, pentru ca imi doresc aceelasi lucru.

Este o parte din mine si una din ea, si mi se pare ca a venit ca o lumină de la capătul tunelului. Am impresia ca s-a întâmplat acum si nu mai devreme pentru ca asta e un semn clar ca trebuie sa lupt si sa fiu langa ei.
Nu stiu cum voi face asta, dar trebuie să o fac, vreau sa o fac!

°Următoarea zi°

-Sofia a venit? Imi întreb părinții care arată mai devastati ca de obicei
-Este pe hol, a spus că vrea să vorbească singura cu tine, răspunde tata
-Puteti sa o chemați?
-Sigur fiule, doar..sa ai grija de tine! Imi spune tata, bătându-ma pe umăr dupa care de ridică de pe scaun si dispare din raza mea vizuală

Imi trec de câteva ori cu mana prin par așteptând ca in orice moment Sofia sa apara mai mult ca sigur dezamăgită de mine pentru reacția mea ciudată de ieri.

Imediat cum mi-a dat vestea, m-am blocat..m-am blocat dracului pentru câteva secunde bune dupa care pur si simplu m-am ridicat de pe scaun si m-am dus inapoi in carcera. Șocul a fost unul prea mare si chiar dacă aș fi vrut sa reacționez altfel si sa stau sa discutam despre asta, nu am putut.

Sunt sustras din gândurile mele de ușa metalică care se lovește ușor de perete, facandu-si apariția Sofia..care părea mai obosită ca oricând.

Purta tricoul meu negru si larg cu inscripția unei trupe rock si o pereche de colanti de aceeasi culoare care îi accentuau si mai mult picioarele subtiri.
-Imi pare rau iubito.. pentru cum am reactionat ieri..ii spun atingandu-i ușor mana imediat ce s-a așezat pe scaunul din fata mea
-Edward, inteleg. Am avut si eu aceeasi reacție, numai ca trebuie sa stiu ce ai de gand sa faci ca sa imi dau seama ce decizie sa iau, șoptește cu greu

- Iubito.. tu esti totul pentru mine, ti-am mai spus asta deja si o stii si tu.
Și îmi doresc asta, îmi doresc copilul asta si imi doresc sa fim o familie, dar situația asta e mult mai complicată ca de obicei si sincer..nu stiu cum o sa o scoatem la capat

-Te-ai mai gandit la ce ti-am spus ieri?
-Da..dar nu vad asta ca pe o optiune, sunt sanse mult prea mici sa reusim
- Edward, spune tare luandu-mi capul in mâinile sale
Ai încrede în mine?
-Binteles ca am iubito! Ii spun lipindu-mi capul de al sau

-Atunci nu te îndoi nici o clipă de mine si de ceea ce pot sa fac!
O s-o scoatem la capat, iubitule! Ma auzi? O s-o scoatem la capat si o sa fim o familie!

                               ***

Ziua a trecut mai greu decat m-as fi asteptat vreodata, mai ales ca starea mea de agitație creștea cu fiecare minut care se scurgea.
Planul era facut, dar mai erau detalii de pus la punct si parca totul e mult mai greu atunci cand nu pot vorbi direct cu băieții decat prin intermediul Sofiei.