Edward

Capitolul 29-Pentru totdeauna

~După 4 ani~(Beverly Hills)

Edward P.O.V
Fumam linistit pe terasa admirand ziua însorită si bucurându-ma pentru aproape 15 minute de liniste
-Tatii!

14 si jumatate..14 si jumatate minute de liniste
Oftez si sting țigara,trecandu-mi de cateva ori cu mana prin par si intru.

Erwin stătea bosumflat pe canapeaua din sufragerie cu mâinile puse la urechi
-De ce chițăie din nou Sienna? Vreau sa ma uit la desene! Spune, privindu-ma cu dispreț
-Cel mai probabil pentru ca ai spus cuvântul chițăie, deși ti-am explicat deja ca nu e o jucărie si ca plânge la fel ca si tine.
Poti sta cuminte încă 5 minute până ma întorc?

Erwin da aprobator din cap desi nu pare să mă fi ascultat prea mult din cauza televizorului dat mult prea tare pe aceelasi desene stupide care sunt reluate a 5-a oară pe ziua de azi.
Încep să urc scările si realizez ca plânsul Siennei s-a intensificat, asa ca grăbesc considerabil pasul până ce ajung in camera sa.
Nuantele de roz fuxia si bombon îmi iau imediat privirea si desi ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu el pana acum, încă nu pot.

Ma duc imediat lângă pătuțul ei si o vad cum deja se inrosise la fata si plângea fara oprire, trăgând ușor cu manuțele de body-ul visiniu.
O ridic încet in brate având aceelasi gol in stomac din cauza mărimii sale extrem de fragile, strangand-o la piept.
-Hei prințesa, ce s-a întâmplat de data asta? O întreb, managaindu-i spatele micuț
Ți-e dor de mami? Sau poate ti-e foame? Șoptesc parca așteptând un răspuns

Începusem să fredonez un cântec stupid care stiam ca nu are nici o relevanță în momentele astea si deja simțeam cum balește si sughite pe umărul meu

-Iubito, mai avea rost sa spun ca era tricoul meu preferat?
Nu? In regula..
Șâșâiam si o pupam pe creștet in repetate randuri, dar asta nu pare să funcționeze absolut deloc.

-De ce nu s-a oprit? Apare Erwin pe ușa cu o cutie de suc in mana
- Nu stiu fiule, chiar nu stiu, spun dezamagit, încercând in continuare sa o liniștesc
Îi privesc tricoul de polo a lui Erwin si imi dau seama cat de tare seamănă cu mine când eram mic, mai ales ca mama a găsit câteva poze din perioada mea de glorie de la 4 ani si părem aproape indentici.

-Vrei sa te ajut? Intreaba el, apropiindu-se de mine si dandu-si de cateva ori cu mana prin părul sau saten, semn că îmi furase gestul

-As fi onorat, spun zâmbind, lasandu-ma încet pe vine
Erwin vine lângă mine, lasandu-si sucul pe podea semn că vrea să se implice total in asta, mai ales ca el niciodată nu se desparte de cutia lui de suc.
Cu mâna lui mica începe să îi mângâie fruntea Siennei, apoi se apleacă si o sărută ușor

-De ce plângi? Ce ai pățit? Intreaba el confuz
Vreau sa te calmezi si sa te joci cu mine, bine?
Haide, nu mai plânge bebe!

Văzând că asta nu are nici un rezultat, dispare intr-o clipa de lângă mine si merge rapid la patutul ei, luandu-i de acolo păturica roz pufoasa
După ce are grija sa o așeze frumos peste corpul ei mic, începe să îi fredoneze unul din cântecele pe care le-a invatat zilele astea la grădiniță

-Hei, nu mai plânge! Constata Erwin dupa cateva minute în care Sienna adormise
-Asa e fiule, ai facut o treaba cu adevărat buna! Ii spun mangaindu-i obrazul
Un scartait vag se aude de pe hol, ceea ce nu poate insemna decat un singur lucru

-Mamiiii! Tipa Erwin alergând spre ușa

Au durat numai 5 secunde până ce Sienna s-a trezit începând din nou sa plângă si sa se agite in bratele mele
-Demisionez..șoptesc obosit începând din nou sa imi mișc brațele in stanga si in dreapta