Edward

Capitolul 34-Amenințarea din umbră

Edward P.O.V
Ma întorc pe călcâie și îmi ridic pistolul de jos, îndreptându-ma spre usa, iar tocmai când voiam sa o deschid, o văd cum este lovită puternic de perete, pe ea intrând nimeni-altcineva decât..Adam.
-Oh...ia te uita pe cine avem noi aici, îl aud pe Adam spunand ironic, închizând usa in urma sa

Simt deja cum starea de nervozitate reapare, ceea ce ma face sa îmi încordez muschii și sa îmi inclestez pumnii, așteptând in orice moment sa îl omor pe neneorocitul care mi-a distrus familia.
-Ce e, Edi? Nu te bucuri sa ma vezi?

-Te omor nenorocitule..

-Nu atât de repede, simpaticule.
Știam deja ca ești periculos, dar nici chiar așa
Vreau doar sa discutam ca doi bărbați maturi ce suntem și sa ajungem la o înțelegere

-Nu vreau sa ajung la nici o înțelegere cu tine, idiotule!
Am sa te distrug așa cum ai făcut tu cu familia mea.
Ține-ți părerile și ofertele de pace pentru tine!
Nu sunt interesat! Ii spun dur in timp ce ii analizam fiecare detaliu al fetei care seamănă izbitor cu a dobitocului de Alexander care zace inconștient la câțiva metrii de aici.
Totuși..cum dracului nu l-a observat până acum?

-Te-ai făcut un tip dur, nu-i așa puștiule?
Crede-ma ca te pot distruge in numai câteva secunde.
Începând cu părinții tai...care apropo..dragii de ei, habar nu au cu ce te ocupi tu cu adevărat, și terminând cu scumpa Sofia...
căreia i-ar sta perfect îmbrăcată in unul dintre acele costume de latex ale dansatoarelor...ce spui?

Eram sigur ca ma va amenința pana la urma cu părinții mei și cu Sofia..era singura mea slăbiciune
-Te avertizez...reusesc sa șoptesc cuprins de nervi.
Sa nu cumva sa îndrăznești sa te apropii de Sofia sau de părinții mei, ca altfel iti jur...ii spun, apropiindu-ma de urechea lui

Te voi caută pana in capătul celălat al lumii, te voi găsi..apoi am sa iti smulg fiecare organ in parte, apoi o sa am grija sa il arunc direct in cușca tigrilor...

Imediat cum am facut un pas in spate, râsul sau batjocoritor umple linistea incaperii
-Ce dracului e așa amuzant? Aproape urlu vazandu-i reacția

-O...Edward, Edward..

Ești așa de jmpulsiv, încât îmi amintești de mine in tinerețe...asta e singurul motiv pentru care nu te împușc acum fix in pieptul tău frumos plin de mușchi, spune, încercând sa își potolească amuzamentul care pe mine ma adusese intr-un punct in care credeam ca voi ceda

Iti spun pentru ultima data...stai departe de mine și de Alexander, altfel o sa iti vezi fiecare membru al familiei, incluzând-o și pe frumoasa ta iubita..atârnând de la etajul 10 al unui bloc, împușcați bine-nțeles in inima, in timp ce eu voi avea grija sa stau la sol și sa privesc spectacolul

Înțepenisem și simteam cum cu fiecare secunda golul care se formase in stomacul meu avea sa ma devoreze.
Știam ca simt frica, dar nu voiam sa o recunosc.
Gândul ca părinții și iubita mea ar putea avea soarta asta, ma impietrise.
Cedasem in fata lui...și el știa asta deja, pentru ca ma privea cu satisfacție, rânjindu-mi bolnav.

Ii mai arunc o ultima privire plină de ura, înainte sa încep sa ma mișc din loc și sa ma îndrept nervos spre usa pe care o trântesc in urma mea.

Trebuia sa îl las in pace..pentru binele familiei mele..și ma hotărâsem ca asta voi face..sau cel puțin, asta voi încerca.
Trebuia sa îmi concentrez întreaga atentie ps Sofia și sa o ajut sa treacă peste moartea părinților ei.

Așa ca imediat cum am plecat de la vechea casa, am mers direct la ea unde rămân uimit de faptul ca Vlad a reușit sa o adoarmă.

                              ****