Edward

Capitolul 20-Noaptea jocurilor

Sofia P.O.V
-P..poftim? Abia șoptesc din cauza fricii îmbibată cu șocul din mintea mea

- Cred ca iti place sa auzi asta din gura mea..spune Alexander pe un ton pervers zâmbind cu subînțeles
O noapte esti a mea, apoi Edward scapa, ai cuvantul meu!

Privirea îmi rămăsese blocată intr-un punct fix si simțeam cum nu pot reacționa momentan, pentru ca șocul era mare, dar lucrul care îmi datea cu adevărat fiori era gândul că nu am alta obține si ca numai asa il pot salva pe Edward...

- Eu.. am nevoie de timp să iau o decizie, șoptesc, neputând să îl mai privesc în ochi
-24 de ore, iubito. Te las 24 de ore, iar maine, exact la ora asta ne întâlnim exact aici, nu o da in bara, spune el mangaindu-mi ușor creștetul

                               ***

Dacă pana acum am condus ca o nebună, de data asta merg atât de încet, încât văd cum o coloană de mașini se formeaza in spatele meu, acompaniată de claxoanele oamenilor nervoși.
Ce...ce voi face?
Ce naiba voi face?

Nu imi pot călca in picioare demnitatea și relatia, dar nu il pot lasa nici pe Edward sa intre la închisoare..
Sunt la marginea prăpastiei, iar ea începe să se surpe încet..

Nu stiu cat timp trecuse, dar abia acum observam ca mai aveam numai câțiva kilometrii până ajungeam la Edward.
Nu stiam ce sa ii spun, nu m-am putut gândi la nici un plan pentru ca eram complet data peste cap din toate punctele de vedere.
Am oprit exact in fata casei, fără să mă mai obosesc sa duc masina in parcarea subterană din care o furasem, iar cu inima cat un purice...cobor din masina.

Ajung in dreptul usii, exact cand eram pe punctul de a apăsa clanta, tresar cand ușa este deschisă de pe cealalta parte de către...Edward.
Privirea sa spunea totul...vedeam îngrijorare, tristețe și dezamăgire, toate combinate in ochii sai cu care ma fixase.

Nu spune nimic, ci doar se da la o parte parca inmarmurit, lasandu-ma sa intru.
Ajunsă înăuntru, șocul a fost unui mult mai mare decât as fi crezut...in întreaga sufragerie stăteau Miranda, Nathaliel, Vlad, Alec si binenteles câțiva dintre angajații mult prea dubioși a lui Edward.

Nu m-ar fi deranjat sa incerc sa ii explic lui Edward situația de fata cu prietenii sai, însă nu m-am așteptat nici o secundă ca si părinții lui sa fie aici. Oamenii ăștia au fost atât de buni si de protectivi cu mine încât îmi este atât de jena sa ii privesc în ochi și să incerc sa ma explic.
-Slava domnului! Spune Miranda in timp ce își duce mână la piept
Esti bine, iubito! Continuă ea începând sa vina spre mine

Am îmbrățișat-o strâns, pentru ca simțeam nevoia să simțeam nevoia de ocrotire, chiar dacă Miranda nu știa adevarul.
-Sunt bine, nu va faceti griji..le spun cat de calm pot, adăugând un zâmbet forțat la sfarsit

-Mama, tată, este in regula acum, vorbim mâine! Spune Edward autoritar, privindu-si părinții
Miranda se uita la soțul ei si mi-am dat seama din privire ca stia si ea ca ceva nu e in regula între noi, dar slava domnului ca ei sunt niște oameni înțelegători și dupa încă câteva secunde in care parca si-au vorbit din priviri, dau afirmativ din cap, ne îmbrățișează si merg amândoi spre ieșire.

După ce Edward i-a condus, s-a întors inapoi in living, uitandu-se la Vlad
-Vom vorbi maine despre asta, îmi pare rau încă o dată, ii spune Edward, dand mâna
Privirea lui Vlad a pus capac întregii seri, deși până acum l-am cunoscut ca fiind un băiat dur si lipsit de sentimente, ma privea atât de trist si de rănit, încât după ce a terminat de vorbit cu Edward, a plecat imediat impreuna cu Alec

Doamne cat de rau ma pot simtii, cred ca i-am dezamăgit pe toti, dar nu pot nega...mi-am facut asta cu mâna mea.

După ce Edward a avut grijă să le spună si "bărbaților dubioși in negru" asa cum i-am numit ca totul este in regula, se întoarce de afara, acum rămânând singuri
Se apropie cu pasi apăsați spre mine, si puteam jura ca scandalul va izbucni în câteva secunde, dar aveam sa aflu la scurt timp ca nu va fi asa