Capitolul 26-Ready?

4.2K 156 19
                                    


Sofia P.O.V
Edward ma privea intens, așteptând ca eu sa accept și sa ii încep jocul...dar nu!
Nu voi face asta! Nu sunt ca celelalte, nu imi pot lasa demnitatea sa fie călcată in asemena hal in picioare

-Sofia, dezbraca-te acum! Tonul sau dur si rece rasunand in toata camera

Tremuram, de ce tremuri Sofia?
Chiar iti e teama de el?
El nu te-ar răni niciodata..nu?

-Sofia...șoptește dând negativ din cap lipindu-si încet corpul de al meu
Eu mereu primesc ceea ce îmi doresc, iubito...așa ca putem face asta pe calea ușoară sau pe cea grea, dar te avertizez...îmi spune in timp ce se apropie de urechea mea suflând aer fierbinte

Nu iti va plăcea atunci când voi rupe hainele de pe tine in timp ce tu vei tipa, iar eu ma voi preface ca nu te aud..voi fi prea ocupat sa te leg de patul asta și sa iti demonstrez ca te-ai pus cu persoana greșita..îl aud șoptindu-mi sadic.

- Nu sunt tarfa ta, ii șoptesc privindu-l cu ura

Reactia mea il suprinsese si se vedea asta in privirea lui, ii pot rezista, nu ma va obliga, nu ma va ranii.

-Vei fi, si iti va placea.
Vei tremura, mai mult decat o faci deja, uită-te la tine, imi spune ranjind

Iti tremura vocea încercând să mi te opui cand tot corpul tau strigă contrariul.
Ai palmele transpirate, pulsul se zbate haotic, ai respirația neregulata si privește obrajii aia iubito..continua slab sarutandu-mi scurt gâtul

Obrajii aia iti dezvăluie dorinta, curiozitatea
Vor sa mi te supui la fel de mult cum si eu vreau sa te domin, asa ca ti-o spun pentru ultima oara:

-Dezbraca-te pentru mine Sofia, si tot ce s-a întâmplat in ultimele 24 de ore va fi șters definitiv, adaugă făcându-ma sa simt fiorii fierbinti

Corpul meu il cunoștea atat de bine, iar el stia asta, teama, dorinta, dar si nevoia de protecție, mi-au dictat mainile sa apuce rochia tremurând, ducându-se la fermoarul din spate își cu o mișcare simpla, sa aud sunetul ce imi anunță spatele eliberat.

Încep sa trag ușor de materialul negru, care iese mult prea repede de pe coapsele mele, la scurt timp dezvaluindu-mi lenjeria neagră..lenjeria de la el..

Ranjetul sau bolnav ce ii apăruse pe fața, ma făcuse sa simt alți fiori fierbinti cum ma străbat si curios, ma si incita

-Te prinde bine negru, ingerule, dar jartierele alea...
Jartierele alea te fac sa arați ca o mică diavolița, îmi spune pe cel mai pervers ton pe care l-am auzit vreodată, in timp ce ii simt privirea studiindu-mi corpul in timp ce obrajii mei imi cresc temperatura corpului.

Se apropie din nou de mine, iar mâna sa dreapta începe sa urce de la coapsa mea in sus, ajung in final la umărul meu, in timp ce capul lui Edward coboară ușor spre el, ca mai apoi sa traseze cu limba linii lungi care se întindeau de la umăr și care coborau spre piept

-Iti e frica de mine, iubito? Șoptește
in timp ce își ridica privirea de pe sânii mei spre ochii ce imi trădau emoțiile

Nu cred ca eram acum in stare sa mai scot vrun cuvânt și deși știam ca asta îmi va semna sentința la moarte și ca îl va face pe Edward sa se simtă cu adevărat stăpân pe mine, mi-am asumat riscul și am dat afirmativ din cap sperând ca se va opri

Îl văd cum pe fata ii apare din nou acel rânjet bolnav pe care nu îl cunoscusem in zilele in care Edward se comporta cu mine ca un adevărat iubit, dar îl văd cum in câteva secunde se repede asupra gâtului meu și începe sa tragă de pielea sensibilă din jurul lui, muscand și sugand in așa fel încât sa ma aleg cu niște vânătăi de toată frumusețea.

Edward Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum