Lucky Leila . Păcatele frumuseții

Nevermind ...

~Am stat 3 zile in spital fără sa primesc nici un apel . Doar Juanita și-a făcut griji pentru mine și am anunțat-o că sunt în spital și că sunt internată . Azi trebuie să plec . Mustafa a rămas cu mine în fiecare zi . A dormit cu mine și mi-a făcut șederea în spital mult mai plăcută. Am realizat, din nou, cât de dulce poate fi când nu e nervos . Mă conduce acasă . Suntem în fața Porții casei mele .~

-Aș vrea să intru și să mă asigur că te așezi fix în pat . Ai nevoie de odihnă, Leila ! Te refaci mai bine dacă stai liniștită .~spune zâmbind obosit~

-Îmi pare rău , Mustafa . Nu vreau să te vadă nimeni . Nici C , nici nimeni . ~îl privesc cu dragoste~

-Nu vreau să te presez . Vreau doar să înțelegi că îți vreau binele . Nu zic ce zic de nebun ...~îmi așează părul~

-Știu ...! ~zâmbesc și îmi pun fața pe palma lui~

-Hai, fugi ! ~mă pupă pe cap ~ suntem așteptați de soții noștri .~ridică din sprâncene și face o față amuzantă~

-Mulțumesc că ai fost alături de mine . Nu știu dacă mai eram în viață dacă nu erai tu ... ~îl privesc în ochi~

-Cu drag ! Să mă anunți dacă ai nevoie de ceva , bine ?!~mă strânge de obraz~

-Bine ! ~îl strang ușor in brațe și cobor din mașină~

~Ajung la ușa casei mele , unde nu mă mai simt acasă . Inspir adânc și intru . C e la masă cu asistenta și Hope.zâmbesc . Ma uit la ei cum iau micul dejun împreuna . Ivan și Juanita sunt in fata TV-ului. ~

-Señora ... ! ~spune Juanita ușurată~ mi-am făcut griji ...! ~ mă ia în brațe ~

-Auch ! Auch ! ~spun și o indepartez ușor de mine ~

-A fost grav accidentul ... îmi pare rău ! Nu am știut ...

-Mă însoțești până sus ? Te rog?

-Sigur ! ~îl ia pe Ivan în brațe ~ pe Señor nu îl salutați ?~mă întreabă în șoaptă ~

-E prea ocupat acum . Nu vreau să îl deranjez ... ~spun și ma uit către el ~

~Privirile ni se intersectează . Îl văd cum se schimbă la față când mă vede ,dar vine lângă mine.~

-Leila ...! ce ai pățit ? ! Ai zis că vii de alaltăieri acasă ...

-M-au ținut mai mult în spital pentru investigații .

-Nici nu te-am auzit intrând ...

-Erai mult prea implicat în discuții să auzi când am intrat .~îi fac cu ochiul~

-Leila ... nu am vrut să sune așa ...

-Stai liniștit , Drew ! Nu e nici o problemă . Oricum ...

-Vorbim mai târziu ! Du-te și odihnește-te , Ok?~mă mângâie pe spate ~

~Zâmbesc fals și dau din cap . Mă duc într-un dormitor alăturat . Și după ce mă așez , o rog pe Juanita să închidă ușa.~

-Ce s-a întâmplat , Señora ?~întreabă vizibil afectată ~

~Incep să ii povestesc cu lacrimi în ochi . Când aude despre povestea lui Mustafa , izbucnește și ea în plâns , ca și mine . ~

-Așa a fost să fie , Señora ! Poate Dumnezeu vă dă o altă șansă.

-Cred că e cazul să îl las pe Señor să își continue viața fără mine .

-Că tot veni vorba de asta ... își petrece mult timp împreună cu domnișoara asistentă ...

-Am observat încă de la început . Se pare că Frumusețea mea nu e de ajuns acum ... poate pentru el a fost important pe cine a văzut prima dată când s-a trezit ...