Critici

Micul Paris

    Critică realizată de alexiadauphin cărții lui mirwna.

Titlu

    ,,Micul Paris" nu este un titlu original, unul pompos sau unul ce să iasă în evidență. Este, de altfel, format din două cuvinte pe care majoritatea le-am mai întâlnit și în cazul altor cărți, însă nu găsesc niciun motiv pentru care ar putea fi neplăcut sau nevoie de a-l schimba. Nu e unul dintre titlurile după care, personal, mă dau în vânt, dar nici nu m-ar putea opri din a citi cartea. Totuși, ,,Micul Paris" ar putea duce cu gândul la multe lucruri, cum ar fi București – orașul ce poartă această poreclă dacă mi-e permis să o numesc așa. Dat fiind locul unde se desfășoară acțiunea ta, mă tem, titlul o dă în bară privit din sens conotativ. Așadar, nu pot decât să-ți doresc cititori mai puțin interesați de toate sensurile și care îmbrățișează orice alăturare plăcută de cuvinte. Atât a cam fost ce am avut eu de spus sau, în fine, de criticat la titlu.

Descriere

    Apreciez faptul că ai folosit acele trei cuvinte la început care, într-un fel, se vreau a defini temele lucrării tale și te ajută cu alineatele mai jos. Nu-mi displace nimic în mod deosebit aici, deși îți ofer un sfat: ai putea scrie titlul cărții sau al seriei (dacă face parte dintr-o serie) între bări din astea ||...|| și să continui cu alineat, folosind acele trei lexeme. Apoi, am specificat că apreciez alineatele și mă bucur nespus să le văd la primele două paragrafe, dar ultimele două? Îmi asum că s-a produs o eroare acolo, dar în orice caz trebuie modificat și să le oferi și ultimelor două paragrafe alineatele cuvenite, mai ales din rațiuni estetice.

    Dar să lăsăm acum estetica deoparte și să trecem la conținutul descrierii :).

    Aveam chiar o părere bună despre cartea ta, per ansamblu, ca aspect și toate alea, până ca ochii mei să muște din cuvintele descrierii. Și aici ai o gravă problemă, problemă pe care nu o tolerez la nicio carte și, atunci când o găsesc, abandonez instant cartea. Este vorba despre diacritice. Știu că ne vine tuturor mai ușor să scriem fără ele, pentru că este un chin în minus, dar acest chin face întotdeauna o diferență drastică la numărul de cititori. Clișeu sau nu, carte fenomenală sau nu, proză sau versuri, diacriticele nu pot să lipsească. Asumându-ți să scrii în limba română, îți asumi din start să folosești și ,,ă", ,,â", ,,î", ,,ș" și ,,ț". Să nu mai spun că aceste litere fac diferența între cuvintele paronimice, între timpurile unui verb și forma articulată sau nu. Iar acum că am lămurit și această problemă să trecem, în final, și la ceea ce prezintă descrierea.

    Îmi place, mă duce cu gândul la acele descrieri de pe spatele cărților ceea ce poate fi numai de bine. Despre ceea ce oferă cititorului ca informații nu voi comenta decât faptul că, din descriere, nu rezultă prea bine relația dintre cele două fete, ce poate provoca o ușoară confuzie. De exemplu, până să intru cu adevărat în carte, eu nu mi-am putut da seama dacă cele două fete sunt doar prietene sau sunt iubite. Un detaliu ce cred că, prin două sau trei cuvinte, ar putea fi lămurit.

Conținut

    M-a întristat enorm să văd că lipsa diacriticilor nu e doar o problemă a descrierii, ci a lucrării în sine. E imperios necesar să o corectezi, dacă îți dorești ca lucrarea ta să evolueze în ochii cititorilor. Lipsa diacriticilor reprezintă din start o dificultate în lectură și astfel poți deduce și tu de ce, poate, numărul citirilor nu e așa cum ți-ai dori. Faptul că acestea există într-o oarecare măsură la unele cuvinte nu schimbă faptul că acestea lipsesc din multe altele.

    Precum am făcut la subiectele anterioare, voi discuta mai întâi estetica. E de bine că ai linii de dialog, însă lipsa alineatelor e îngrijorătoare. Cred că, dat fiind că la descriere apar, știi cum să le pui și la capitole. Totuși, ai fragmente lungi, detaliate, cu descrieri ce curg lin, narațiuni bine puse la punct, ceea ce mă bucură în mod evident. Apreciez, în special, faptul că folosești semnele de punctuație corect (ai grijă la ghilimele se pun așa ,,..." nu așa "...") și te exprimi corect din punct de vedere gramatical. Felicitările mele privind acest aspect!

    În cazul acțiunii propriu-zise, îmi place cum ai început primul capitol, încercând să surprinzi imaginea de ansamblu a felului de gândire al protagonistei și a aspectelor vieții sale deopotrivă. Îmi place cum ai conturat totul de la acțiune la personaje, fin și deloc forțat. Am observat câteva greșeli de tastare, dar sunt conștientă că nu e greu să le corectezi și am încrederea că o vei face curând. Dialogurile, de asemenea, nu sunt nici ele forțate, iar ceea ce am scris mai sus, despre titlu, nu știu cât mai poate fi de justificat. Nu ai oferit informații clare despre locul unde se desfășoară acțiunea, deși am sesizat că ai menționat o dată Franța. Partea cu Parisul are sens, însă mic? Te duce imediat cu gândul la București, ceea ce nu prea pare a fi cazul în cartea ta. Poate că am înțeles eu prea puține din primul capitol și mărturisesc că nici nu mai am de spus prea multe, căci capitolul nu mi-a dezvăluit prea multe.

Concluzie

    Ai un început promițător și sper ca titlul să fie mai justificat pe parcursul lucrării. Ai destul talent încât să cizelezi bine această carte și dacă ai rezolva și problema cu diacriticile și alineatele totul ar fi înspre bine. Mai ai de lucrat, se știe, dar nu ai o bază proastă de la care să pleci, ci doar una ușor instabilă. Am încrederea că te vei redresa și vei îmbunătăți cartea. Ți-ai acordat nota 6-7 și îți spun că ai știut să te autoevaluezi bine. O notă sub 8 nu e motiv de supărare, căci văd că ai potențial. Eu, personal, îți urez mult succes!

    Plată: follow permanent grupului și o părere de minim 10 rânduri la cartea mea Războiul de obsidian din care să reiasă că ai citit.