Critici

Tatuaje și trandafiri

    Bună, @dya__cynthia aici este critica ta. Țin să menționez că apare așa de repede dintr-o simplă întâmplare și nu voi mai încerca vreodată să mai fac așa ceva. Mai trebuie menționat și că wattpad m-a fentat din nou, și probabil va continua să o facă în următoarele ore, deci să sperăm că pasiunea mea pentru critici mă va face să-mi mai calmez nervii sau că voi reuși să nu spun vreo prostie jignitoare din cauza lor. Moving on, îmi amintesc că ți-am mai criticat la un moment dat o carte, nu mai știu exact pe unde sau în ce circumstanțe, dar vreau să te anunț că acum sunt un critic mult mai meticulos și atent, după părerea mea, și că mă bucur că am revenit la o carte de a ta, so lets get into it.

      Titlu

      Oricât de nasol ar suna ceea ce urmează să spun, mă face să mă gândesc la un tip din acela, toți îl știm, acela de vârstă mijlocie, cu barbă plină de microbi, care se dă la minore pe internet și care are tatuaj cu un leu, un ceas și un trandafir, care simbolizează pasiunea și durabilitatea iubirii lui. Se pozează pe facebook lângă un grătar cu restul prietenilor lui de vârstă mijlocie și un bax de bere ieftină, care nici măcar nu e rece. Nu știu dacă asta spune lucruri bune despre titlul tău, dar este cu siguranță că această imagine nu e prima pe care îmi doresc când văd o carte (are sens propoziția asta? nu știu. e târziu și eu mă gândeam parțial la istoria secretă pentru un moment. ai citit?)

       Lăsând gluma asta proastă la o parte, nu știu ce mai exact să spun despre titlul tău. Este, bineînțeles un titlu extrem de potrivit pentru o carte romance, strigă romance, adolescenți motociclete. Dar, în afară de asta, nu-ți servește la absolut nimic și nu are niciun element care să atragă cititorul (aici vorbesc despre cel cu experiență, cititorul care face diferența dintre o carte bună/decentă și un proastă, cititorul care-și cunoște standardele și, mai ales gusturile, nu despre maricica care a citit numai bărbatul dintr-o zi ploiasă de sandra brown și a marcat-o pe viață). Este un titlu ca toate titlurile cărților romance. Pe lângă gică de la grătar, mă face să mă gândesc la un băiat de la țară care trăiește după principii morale învechite și are o fermă de cai și vaci pe care le crește cu bunicul lui (mă gândesc cumva prea departe? nu contează).

           The point here is puteai să găsești ceva mult mai bun, poate nu chiar expresiv, astea expresive nu se potrivesc pentru toate stilurile și uneori chiar nu sunt necesare, dar mai original și poate chiar ieșit din comun, care să sară în ochii cititorului. Eu, personal, citesc romance numai noaptea, când am creierul mort, dar nu pot adormi, și de multe ori mă calcă pe nervi așa că renunț. Nu sunt chiar în postura de a exagera pe subiectul ăsta, dar sunt de părere că sunt o grămadă de alternative la care puteai apela. Titlul în sine, nu transmite nimic și nici nu-mi trezește vreo dorință stringentă să citesc cât mai repede orice o fi scris în cartea asta.

        Apoi, și titlul seriei e foarte lame și previzibil, chiar plictisitor și respingător aș zice. Pare ales la nimereală, în grabă, când ai început să scrii cartea și trebuia să menționezi și seria, deși uneori nu înțeleg necesitatea asta de a menționa seria înainte de a-i găsi un titlu bun, sau măcar bunicel. Oricum nu te-ai apucat încă să-l scrii pe al doilea, iar acesta abia de are câteva capitole. Alegerea rămâne la latitudinea ta, dar eu le-aș schimba pe amăndouă, dacă nu, măcar pe cel al seriei. Sau l-aș scoate pentru moment din descriere.

    Descriere

     Dumnezeule mare, where do i start? 

     Am s-o zic repede și tu te prefaci că n-ai citit: e varză. Nu intenționez să fiu rea, am scăpat de mult de astfel de intenții când vine vorba de critici, deci ceea ce vezi aici este, așa cum îmi place mie s-o numesc (mint, am inventat asta acum) sinceritate calmă și nevinovată.