Critici

Sânge damnat

     Critică dedicată cărții ,,Sânge damnat'' scrisă de --Androx.

   Titlul

     Sună foarte bine și rezonează cu partea ce ține de interiorul poveștii, ai îmbinat bine cele două cuvinte, are o semnificație aparte și este atrăgător de fel. Mie una mi-a lăsat o impresie bună, când l-am citit pentru prima dată mi-a dat de înțeles că are o aură puternică, întunecată ce ține de suferință și durere, dar și o mică sete de dominație.

   Coperta

     Este reușită și complexă, într-adevăr, una bine realizată. Tot ce ține de ea este bine pus la punct, personajul iese în evidență, iar flăcările mov ce apar din mâna ei atrag în mod deosebit atenția, plus nuanțele de roșu, ce pur și simplu mă ademenesc în lumea fantasticului.

   Descrierea

     Este, fără îndoială, una ce îți lasă o amprentă de mister, suspans și îți făgăduie să continui această carte. Îmi place, modul în care ai transpus aceste cuvinte, este unul bine realizat, dialogul lasă la iveală curiozitatea de a afla mai multe despre ceea ce se află în conținutul lucrării. Iar întrebările de la final sunt cu adevărat vraja presărată cu sclipici magic, ce îți oferă din esența tărâmului în care vrei să te aventurezi.

   Conținutul

     Începutul este promițător și plin de intrigă, ceea ce ține cu adevărat de introducerea cititorului în lumea fantasticului, citind poți simți ușor fiorii ce te lasă uneori calzi, alteori reci precum cele două talismane, al focului și al oceanului. După cum ai menționat că pielea îi era în flăcări, iar acestea erau de culoare mov, locul lor este unul bine accentuat pe copertă. Apreciez că prologul are menirea de a oferi informații cu privire la familie și mai exact, de unde a început totul. Pe parcurs am întâlnit doar câteva mici scăpări, dar cel mai probabil sunt de la tastare: ,,regatuli – regatului'', ,,îi se trăgea – i se trăgea'', ,,a și inteligenței – și a inteligenței''.

     Admirabil primul capitol, apreciez că ai pus și o legătură strânsă de prietenie, mai exact cea dintre Monica și Troy, se observă cu ușurință grija și protecția pe care el i-o poartă. Ai conturat frumos descrierea, dialogurile și ceea ce ține de un mod plăcut de lectură. Am observat doar câteva greșeli: ,,a cea – acea posibilitate'', ,,nu putea fii – nu putea fi umplut'', ,,notele proste – notele proaste'', ,,de tatăl de Monicăi – Aici ai un de în plus'', ,,îi se – i se alătură'', ,,vă fi prea târziu – va fi prea târziu'', ,,că părul – cu părul'', ,,își scutură (capul) rapid și privește în gol – Aici uitat cuvântul pe care l-am menționat în paranteză''.

     La fel de misterios, cu o intrigă interesantă este și cel de-al doilea capitol, ceea ce i se întâmplă Monicăi este într-adevăr captivant, dar într-un fel și înfricoșător, are cam des acele coșmaruri ceea ce atinge o zonă mai sensibilă. Iar Ryan și femeia care i-a apărut în acel moment, am o vagă bănuială în ceea ce îi privește. Greșeli pe parcurs: ,,puza – pauza'', ,,videm – vindem mai bine în Koleră?'', ,,bun – prietenii ei cei mai buni'', ,,oprit – nu au oprit-o''.

     Al treilea capitol este scris din perspectiva Monicăi, pot spune că am răms surprinsă să văd lumea prin ochii ei și ceea ce gândește. Înțeleg de ce folosești această perspectivă, poți pune accent mai mult în ceea ce o privește, astfel lucrurile sunt mai clare și oferi cititorilor o ocazie frumoasă de a o descoperi mai bine. Acest lucru ar putea da într-un fel cititorii peste cap, dar atât timp cât nu schimbi foarte des perspectivele, nu cred că ar fi un haos atât de mare. Micile scăpări nu ezită în a-și face simțită prezența, însă cu un pic de atenție nu se vor mai strecura neobservate.

     Dialogurile dintre ea și Troy chiar aduc amuzament și o fărâmă de sclicipi magic atmosferei, chiar am râs la discuțiile ce au avut loc între ei. Față de sfârșitul celorlalte capitole, acesta chiar a avut un impact sporit, plus șervețele, a fost unul emoționant. S-a putut observa cu ușurință iubirea față de prietenii dragi, cum nu îi poate abandona și le este alături la bine, dar și la greu.

     Deși ideile de acest gen pornesc dintr-un punct comun, ajung să fie cât mai originale datorită conținutului. Povestea ta se vede că are în calcul un drum stabilit și este scrisă cu sufletul, fiindcă personajele tale intră în legătură cu cititorii și îi mențin pe linia de plutire pe întregul parcurs al poveștii. Este foarte important ca un cititor să formeze o conexiune cu personajele cărții, în acest mod poate acorda o atenție sporită față de acțiune și, bineînțeles, față de întreaga lucrare.

   Concluzia

     Lucrarea ta este una interesantă și atrăgătoare, cu momente ce aduc fericire și entuziasm, plus râs la orizont. Dar și cu momente triste sau înspăimântătoare, care te emoționează sau te îngrozesc întru totul, se vede că ai depus muncă și devotament. Mi-a plăcut ceea ce am citit, universul creat de tine este unul misterios, ce te menține într-un suspans de neclintit la fiecare sfârșit de capitol.

     Te descurci foarte bine la descrieri, modul în care transpui elementele, momentele și sentimentele este, într-adevăr, unul superb. Însă trebuie să ai grijă verbele la trecut și cele la prezent, nu se îmbină foarte bine și se încurcă între ele. Unele paragrafe sunt foarte lungi și ar trebui puțin aerisite, dar asta nu schimbă cât de bine sunt scrise. Pe lângă acestea mai sunt greșelile de tastare, știu cum e cu autocorectorul care face acest lucru și mai presus de asta, mai șterge și din cuvinte, dar cu puțină atenție acestea se pot remedia.

     Nota pe care ți-o ofer este 9. Deși sunt mici scăpări, se vede cât de mult ai muncit la ea până acum, însă nu trebuie să te descurajezi. Cu toții mai scăpăm câte ceva, dar aceste lucruri se pot îndrepta. Mi-a făcut plăcere să îți citesc lucrarea, chiar am avut ocazia să o descopăr și o voi citi cu drag în continuare pentru a vedea evoluția ei.

   Plata constă în follow permanent grupului și o părere sinceră din care să reiasă că ai citit prologul cărții mele ,,Vorbește-mi cu sufletul''.

Critică realizată de Yelenor.