Critici

Fragilitate instinctuală

    Bună, Signifies00229! Mulțumim mult pentru răbdarea și înțelegerea de care ai dat dovadă. Chiar sper ca după această pseudo-critică să fi fost meritată!

Titlu

    Se spune că titlul este un prag stilistic sugestiv care îl introduce pe cititor în universul de semnificații al unei opere. Și, oricât de sugestiv și intrigant trebuie să se prezinte titlul unei opere epice sau dramatice, trebuie să recunosc că privind liricul alunecăm pe o pantă ceva mai învolburată, dar nu nesigură.

    Subiectivismul predomină. Titlul unei poezii sau al unui volum de poezii este întâmpinat de lector într-o manieră proprie, se știe. De aceea, deseori, părerile nu rezonează. Unii încearcă să deslușească acele conotații simbolice din spatele cuvintelor, alții se bucură doar de muzicalitate, în timp ce alții privesc doar sensurile denotative. E greu să mă situez pe mine într-una dintre categoriile anterior enumerate, căci viziunea și părerea mea variază în funcție de creație. Dar ca să o cotim pe un drum ceva mai puțin general, te anunț că, momentan, titlul tău mi se pare afectiv în aceeași măsură în care îl găsesc cumva fugitiv.

    ,,Fragilitate instinctuală" pus sub lupă și disecat, privind prin acest grup nominal, încercând să-i deslușești sensurile, are – da! – doza sa de lirism. Iar acum voi vorbi despre ceea ce-mi inspiră personal. Consider că ai ales o alăturare bună de termeni (te rog să-mi ierți uneori simplitatea adjectivelor pe care le folosesc, deși spațiul meu lăuntric ar avea atât de multe de spus, căci în clipele în care sufletul meu dorește să-și expună partea poetică, mintea cam dă rateuri) și aș îndrăzni să numesc instinctul un motiv al acestei lucrări. Fragilitatea, o, Doamne, mă regăsesc la un nivel microcosmic în sensul acestui cuvânt, prin extensiunea sa la instinct!

    Mă duce cu gândul la acea neîncredere pe care mi-o pun în propriile-mi instincte și pe care presupun că majoritatea oamenilor ne-o punem. La teama ca acesta să nu ne dezamăgească, să nu ne împingă pe o pantă care să ne spulbere mințile, sufletele și ființele fragile. Neîncredere. Pe scurt, acest cuvânt este cel mai bun care-mi vine în minte când aplic asupra persoanei mele cuvintele titlului ales de tine.

   Acum, ca să revenim la lucruri mult mai generale, consider că există volume de poezii cu titluri mai marcante decât acesta, de unde și trăsătura de fugitiv pe care i-am atribuit-o. Titlurile cu metafore mai ample – deși fiecare metaforă poate însuma cât o galaxie pentru mintea plămădită să o înțeleagă în cele mai profunde sensuri ale sale – sunt cele care rămân cel mai mult timp imprimate în scoarța mea cerebrală. Titlurile mai lungi, cu lexeme care la o primă privire ar putea părea simple, dar care să-mi deschidă porțile spre un univers de semnificații ce pare inexistent la început – acestea, acestea sunt titlurile memorabile pentru mine.

    Nu pot spune că ai greșit undeva cu acest titlu. Este potrivit pentru un volum de poezii. Este liric. Te transportă în spațiul lăuntric grație substantivului folosit. În ciuda a tot ce am spus în ultimul paragraf, îmi place. Adorație ar fi mult spus pentru mine, dar cum am mai zis, totul e subiectiv privind poezia și nu găsesc niciun motiv pentru care ar trebui schimbat. În plus, are puncte bonus pentru originalitate.

Coperta

    E greu să ai așteptări de orice fel privind un volum de poezii, căci deseori sunt în zadar, iar coperta unui volum de poezii nu face excepție. Sincer, Wattpad-ul m-a învățat să mă aștept la ceva fad, monocrom, în tonuri triste de gri de la o copertă pentru un astfel de volum.

    Coperta ta împlinește parțial așteptările mele, asta prin tonurile de gri și prin, bineînțeles, simplitatea ei.

    Craniul acela și mâinile, săpând parcă prin spațiu ca să-l cuprindă, reprezintă – zic eu – un portal plin de înțelesuri, ceea ce ar și trebui să facă o copertă ca a ta. Totul e bine până aici. Și – spoiler alert! – va fi destul de bine până la final.