Atlas

62 1 23
                                    

    ,,Atlas" de svetlanaKzm, critică realizată de alexiadauphin.

   Titlu

    Nu cred că există prea multe de comentat privind titlul, deși ai fi putut face alegeri mult mai inspirate. Titlurile date de personajele eponime nu mai trezesc atât de mult interes cum trezeau odată. Totuși, teoretic, nu e nimic greșit la el așa că nu pot comenta prea multe.

   De fapt, ba da, pot spune ceva. Apariția unui personaj încă din titlu, determină lectorul să se axeze în mod special pe acel personaj, încât celelalte cad, fără de voia cuiva, cu o treaptă mai jos în ierarhia importanței. Și, poate că nimeni nu este mai important decât Atlas al tău în carte, dar totul se centrează deja prea mult de el, lipsind, astfel, diversitatea.

   Descriere

   Privind descrierea... oh, Doamne, punctele acelea de suspensie zic mai multe decât aș putea eu exprima. Mai întâi lipsește estetica, primul și al treilea paragraf neavând alineate. Apoi, descrierea ta mi se pare cam copilărească, de tipul clișeu, ce nu deschide apetitul pentru lectură decât celor în căutare de clișee. Faptul că această descriere mică și lipsită de sens cum e ea se găsește și în ,,Conștiință" nu e neapărat o problemă, dar se putea veni cu ceva mai original.

    Îți sugerez să o schimbi, nu e niciodată prea târziu. E și așa sumară, dar faptul că nu ai menționat decât un personaj o face să nu valoreze prea mult.

    Conținut

    Încep prin a spune că nu găsesc ceva ce să-mi placă la incipitul cărții tale. Singurul fapt pozitiv ar putea fi semnele de punctuație puse corect și lipsa greșelilor de ortografie. Dar în rest, îmi pare rău să ți-o spun, acest început lasă mult de dorit. Nu rezonez câtuși de puțin cu primele alineate. Nu se potrivesc pentru o carte în genul dramă, sună a clișeu și mai ales – mie cel puțin – oferă cititorului un aer banal de text conceput de un copil din clasele primare. Sau de o persoană în criză de inspirație. Ceea ce nu e deloc spre bine. Nu îți editez eu cartea și nici nu-ți spun cum s-o scrii, dar îți sugerez să renunți la acel început, dacă nu ai idei să-l refaci. Partea cu Premiile Reci 2020... Nu, chiar nu pot trece peste asta. Poate aș fi tolerat-o dacă lucrarea ta se încadra în genul comedie, însă dat fiind contrariul, nu pot să zic decât că ceea ce poate ție ți s-a părut eventual ludic, mie mi se pare pe deplin deplasat.

    Tot la partea de început, ai avut acolo niște încercări de metafore. Încercări eșuate, din punctul meu de privire. Nu sunt aici ca să-ți scad moralul, dar din moment ce vrei să afli părerea cuiva despre cartea ta, nu văd niciun motiv pentru a ascunde toate aceste gafe mai mult sau mai puțin majore. Pentru că, să nu ne mințim reciproc, unele sunt chiar majore. Îți voi da aici un exemplu, ca să nu crezi că tot ce zic e nefondat: ,,un autor necunoscut într-un deșert de cunoaștere plin de necunoscut". Simpla recurență a cuvintelor derivate de la verbul ,,a cunoaște" ruinează toată sintagma. E atipică și simetria pe care ai încercat-o n-a ieșit deloc. Ba chiar, o pot cataloga ca banală și lipsită de sens. Citește-o, te rog, cu voce tare. Indiferent dacă-mi dai dreptate sau nu, eu zic că e deplasată. Apoi, trebuie să întreb ceva, fiindcă e ori din cauza orei târzii, ori e o problemă de la tine: despre ce mod este vorba în ,,Nu eu voi fi cea care va decide modul..."? Punctele de suspensie sunt acolo ca să marcheze faptul că lipsește un atribut pentru ,,modul"? Căci nu este specificat nimic despre vreun ,,mod" nici anterior și nici după secvență. Poate par eu acum deplasată, dar astfel de părți duc cititorii în eroare. Pe mine m-a dus. :))

    Acea descriere a personajului nu-și avea în primul rând locul acolo, în al doilea rând informațiile privind numele protagonistului puteau fi încadrate în cursul lucrării în o mulțime de feluri, numai așa nu, iar în al treilea rând, cartea ta prinde din ce în ce mai mult caracter de clișeu.

CriticiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum