Critici

Istorisirea lui Cobalt

    Bună, --acrilic, aici este critica ta (terminată, da, la ora asta, scuză eventualele greșeli, te rog, și posibila mea aiureală).

Titlu

    Nu pot spune că este ceva anume la titlul tău care să mă atragă, care să mă facă să mă gândesc la el mai târziu sau să îmi rămână adânc, adânc, adânc tipărit în minte, încât să-mi zic continuu ,,Doamne, ce inspirație a avut autorul/autoarea asta!". Desigur, sunt puține titluri care să-mi inducă asemenea gânduri, iar al tău nu e deloc prin cele mai rele văzute. Practic, îmi place. Teoretic, există – ca în cazul titlurilor mele și a multor alte cărți de pe platformă și publicate – loc de mai bine.

    Privind structura titlului, primul lexem ,,Istorisirea" mă duce direct cu gândul la fantezie, la o lume proprie – regat(e) cu precădere – în care, evident, personajul își spune povestea. Aberez, momentan, despre titlul tău fără să-ți fi citit cartea, dar cred totuși că nu mă înșel în privința lucrurilor mai devreme menționate. Totuși, pot afirma, cred eu, că lucrarea încă de la acest cuvânt atrage privirile iubitorilor genurilor high-fantasy și epic-fantasy.

    A doua parte a titlului ,,Cobalt" ne prezintă în mod evident numele personajului eponim, ceea ce nu e rău, căci încă de la început ajungem să fim familiarizați cu protagonistul. Nu știu câtă legătură are cu elementul chimic omonim, dar nu puteam trece totuși acest fapt cu vederea. Dacă există vreo contoație ascunsă în spatele acestui nume legată de acest metal, iar dacă un cititor cu multă cultură generală (ceea ce eu nu mă pot numi, lol) o conștientizează, îmbracă titlul și, în consecință, cartea ta într-o alură misterioasă, expresivă.

    Per ansamblu, la o primă vedere, înainte de lecturarea cărții, titlul nu este, poate, cel mai expresiv, dar nici pe departe unul nereușit. Are felul lui caracteristic de a deschide și precede conținutul lucrării, ba chiar ajungând să atragă iubitorii acestor genuri. Bine, asta nu e o regulă, vorbesc doar din perspectiva mea. Pe mine m-a dus cu gândul la alte cărți în aceste genuri pe care le-am citit, ceea ce nu este exclus și în cazul altor cititori. În final, nu văd niciun motiv pentru care titlul ar trebui schimbat și abia aștept momentan să văd care e legătura – dacă există – dintre metalul albastru și Cobalt.

Coperta

    Mă voi lega puțin de acel element chimic, deoarece mi-e pur și simplu greu să trec cu vederea apariția numelui aici, deși poate e doar o coincidență. Acestea fiind spuse, mi-ar fi plăcut să zăresc culoarea predominantă a coperții fiind albastrul cobaltului. Mi se pare puțin dezechilibrată din punct de vedere cromatic, în sensul că luminozitatea parcă fluctuează. Pielea personajului din centru nu pare a avea aceeași saturație cu a fundalului ușor haotic din spate, iar aura subțire albă care-l înconjoară nu se află peste tot în jurul lui, ceea ce la o studiere atentă devine oarecum un minus.

    Apoi, acele constelații par puțin dezorientate asupra coperții. Îi oferă un aer celest, da, dar parcă puteau fi așezate mai bine. Faptul că asupra personajului se răsfrâng doar în partea stângă, superioară a feței oferă constituției un aer asimetric. Apoi, deși apreciez elementele acelea astrale, de pildă luna, cred că sunt ușor prea aduse în interiror, o apropiere de margini având posibilitatea de a mări estetica. Desigur, asta e doar o părere.

    Fundalul din spate mi se pare ușor neglijat, combinația aceea întunecată de indigo și mov nefiind tocmai cea mai potrivită, venind apoi alături de luminile bătătoare la ochi și centrele aurii de interes ale coperții. Din punct de vedere cromatic, coperta aceasta mi se pare ușor neglijată și nu o pot numi ca fiind una atrăgătoare. Poate că sunt mai multe imperfecțiuni, nu sunt graficiană, deci nu-mi pot da cu precizie seama. Am văzut și altele mult mai rele, totuși presupun că se putea chiar și mai bine. În schimb, fontul îmi place, deși numele autorului suprapus cu acele linii subțiri, aurii nu sunt o combinație fericită, fiecare smulgând parcă o părticică din rolul stilistic al celeilalte.