Critici

Moarte și pulbere

    E critica pe care am realizat-o cel mai rapid în raport cu lungimea ei și sper că vei ține cont de asta când o vei citi, Sabina (--Yelek), și vei dori să mă omori! 😂❤

    Titlu

    Ținând cont că titlul este cheia de lectură a oricărei lucrări, trebuie să fie unul atractiv și sugestiv. Privind atractivitatea, prezența celor doi termeni ,,moarte" și ,,pulbere" (care, din perspectiva mea, prezintă un soi de dependență) oferă toată atractivitatea ce s-ar putea cere de la un titlu. De asemenea, privind sugestivitatea, chiar acea dependență menționată anterior e cea care o întărește. Moartea, în lucrarea ta, capătă o perspectivă diferită. Nu e un final complet, însă nici noul început nu mai e unul întreg. Așadar, toată acea ,,pulbere" se pierde pe drum, fărămițând încet personalitatea tuturor celor trecuți prin vieți anterioare prezenți în cartea ta. Și ce este și mai sublim, e faptul că legătura titlu-conținut este foarte strânsă. Conceptul de viață anterioară poate fi descris prin multe cuvinte, iar pe lângă moarte care e un fel de laitmotiv, pulbere e de departe unul dintre cele mai bune și mai apropiate de această temă. Să nu mai spun că încă din prolog evidențiezi o legătură extrem de strânsă titlu-conținut, ceea ce îl face și mai prezent în mintea lectorului.

    Partea mea favorită cu referire la titlu este acel enunț din primul capitol ,,Pulbere de moarte" și chiar și acest grup nominal ar fi sunat de minune ca titlu. Totuși, cel original este și cel mai bun. Te felicit pentru inspirație. Moartea împreună cu pulberea chiar dau startul la suspans.

    Descriere

    Nu am fost niciodată fana verbelor sau a predicatelor căci prea multă dinamică parcă fură din frumusețea întregii povești, așadar am ajuns să iubesc enunțurile expresive, lipsite de predicate. Primul enunț al descrierii tale care scufundă (ca să folosesc și eu cuvinte din descriere, să mă dau mare critică fiindcă am citit-o) lectorul direct în ambianța poveștii m-a atras întru totul și nu am ce comenta despre el. Apreciez enorm toată descrierea din descriere (is this at least accurate?) și cuvintele sofisticate, dar trebuie acum să și comentez puțin, pentru că sunt critică și asta – pare-se – mi-e meseria.

    Totul sună ca o metaforă – da, frumos spusă; da, frumos alcătuită –, dar parcă prea mult. Am zis eu anterior că sunt îndrăgostită de grupuri nominale, însă prefer descrieri mai dinamice. Cititorii se pot pierde foarte ușor aici printre atribute, încât să nu desprindă prea multe lucruri din descriere înainte de a intra în lectura propriu-zisă. Da, e o descriere foarte frumoasă, ba chiar magnifică, a Lluitadorilor, dar e lipsită de farmecul unei acțiuni. Iar unde nu e farmec de acțiune, pentru mine nu e nici suspans. Iar unde nu e suspans, se poate pierde foarte ușor din interes.

    Totuși, te felicit pentru inspirație, pentru toate cuvintele folosite în descriere, căci rareori se repetă. Pentru toate antitezele frumos conturate și pentru multitudinea grupurilor nominale. E de departe o descriere (ca mod de expunere, nu ca privire amplă asupra cărții) reușită. Ca privire amplă asupra cărții, după cum am menționat anterior, este săracă în suspans.

    Conținut

    Și aici începe distracția.

    De departe, descrierile tale sunt artă. Debordează de imagini și atribute, de grupuri nominale și figuri de stil. Sunt atrăgătoare și expresive și nu ai cum să nu îți faci o imagine clară a obiectului descrierii după ce le citești. Te felicit, Sabina, m-ai făcut invidioasă acum.

    După recitirea prologului, mai pot spune un singur lucru: ador faptul că ai îmbinat povestea cu istoria. Are acuratețe, iar eu, din păcate sau din fericire, nu am nimic de comentat.