Critici

Haosul din minciunile noastre

    Bună, Mina_L_Silva, și scuze de întârziere! Chiar sper să te ajute ceea ce am scris mai jos.

Titlu

    Încep dur, sperând ca asta să te stimuleze să devii mai bună pe viitor. Titlul tău nu mi se pare atractiv și hai să-ți explic de ce.

    În primul rând, să ne legăm de conotații. ,,Haosul din minciunile noastre" mă duce direct cu gândul la un roman de dragoste, clișeu, în genul multor alte romane de care toți ne-am lovit, cu o poveste de dragoste ce evoluează prea repede sau un enemies to lovers prost conturat. Nu găsesc nimic la el care să mă incite sau să mă facă să-mi pun foarte importanta întrebare ,,oare la ce se referă?". Poartă-l și tu puțin prin minte. Nu conferă încă de la început suspans, deși puține titluri o fac, dar nici nu mă trimite cu gândul la altceva decât la cele două personaje principale, irevocabil lăgate de o poveste de dragoste titpică, cu niște complicații ce se vor rezolva sau nu.

    În al doilea rând, atât lexemul ,,haos", cât și lexenul ,,minciună" (la plural sau nu, articulat sau nu) sunt extrem de uzate în titlurile de pe Wattpad, ceea ce-i scade din start cărții tale din originalitate. Haosul a devenit deja un concept prea utilizat, încât a început să caracterizeze o mulțime de cărți. În puține unde apărea am văzut o notă de originalitate, o reinventare a conceptului. Cât despre minciuni, cred că e ceva evident, ce se regăsește deja în orice lucrare involuntar, fiindcă definesc ființa umană. Așadar, originalitatea nu se prea regăsește, iar dacă există o subtilă legătură cu ceva, un sens dublu, nu se observă, ceea ce nu poate decât să-ți aducă ție minusuri.

    Personal, mi-a plăcut mai mult fostul titlu.

Coperta

    Nu intenționez să fiu rea – poate doar dură –, dar nici aceasta nu mă atrage. Nu-mi plac fontul și culorile folosite. Mi se pare că acel contrast pe care tu sau graficianul a vrut să-l pună în valoarea n-a prea ieșit. Cele două fete (sau poate e una singură în ipostaze diferite) sunt bine decupate, dar totuși parcă-mi displace felul în care sunt atât de apropiate, una intrând peste jumătatea celeilalte de copertă. Poate e doar părerea mea subiectivă, de persoană căreia nu-i mai plac coperțile bazate pe personaje, dar nu este prea atractivă.

    Revenind la titlu, nu-mi plac culorile, mai ales cea maronie. Nu e estetică, iar în combinație cu albastrul nici nu formează un contrast armonios.

Descriere

    Puțin cam scurtă pentru gustul meu, dar se prea poate să fiu și eu învățată cu descrieri lungi.

    La o primă vedere, sună a clișeu. Dar înainte să dezvoltăm acest subiect, să ne axăm puțin pe estetică. Deși nu e o descriere dezordonată, cele două paragrafe nu prezintă alineate. Te sfătuiesc să scrii ceva pe primul rând (poate între bare din astea ||...|| – aici depinde cum îți place ție mai mult), pentru ca mai târziu să îți rămână alineatele.

    Revenind la clișeu. Orfani. Cred că e unul dintre laitmotivele unui clișeu. Mulți ne-am obosit deja de personaje orfane – unul, două merg, dar unde sunt deja prea multe devine sufocant. De obicei, părinții sunt scoși din ecuație de către autori doar ca să nu încurce personajele, iar mie mi se pare o prostie, căci părinții contribuie enorm la înțelegerea și dezvoltarea personajelor. Dar în fine, dacă tu ai ales să mergi pe acest drum, nu mai ai de ce să dai înapoi acum. Iar dacă sunt frați, sunt dispusă să tolerez asta, deși rămâne un început tipic.

   Supremația mezinului/mezinei. Atât am avut de zis. Este, din nou, ceva des întâlnit, dar mai sunt și mezine de treabă, chiar foarte bine conturate, cu o poveste originală, deci nu insist foarte mult aici pe lipsa de originalitate. Dar ceea ce mă frapează pe mine cel mai mult este desprinderea personajului de restul lumii. ,,În locul unei vieți" – deja o unicizezi într-un mod cam lipsit de sens. Țin să te anunț că examnele de sfârșit de semestru sunt deseori problemele minore. Ai încercat aici să faci cumva aluzia că are o viață diferită de una normală. Țin să te anunț că, din punctul meu de vedere, nu există un concept de viață normală, pentru că nicio viață nu se aseamănă cu alta. Din acest punct, nici naturalețea cărții tale nu mai e la locul său.