Critici

Cântecul fierului

     Bună, Cătă, aici este critica ta.

Titlul.

      Personal îl găsesc destul de potrivit. Morfologic vorbind (dacă e corectă exprimare așa), alăturarea a doi termeni de formă articulată nu e fericită prea des, dar reușești să captezi ceea ce vrei să transmiți.

        Este în concordanță cu conținutul lucrării, are lungime potrivită și sună bine. Metafora din el putea fi ceva mai evidentă, dar nu comentez mai mult, apreciez subtilitatea.

Coperta.

        Îmi plăcea mai mult cea veche. Mi-ar fi plăcut ca cea actuală să aibă diacritici la titlu. Nu apreciez unde este pus autorul, linia de la ramă, dacă așa se numește, îl face să pară prins între margine și ea, nu se creează un efect prea plăcut.

          Alegerile de font sunt plăcute, la fel și combinația de culori. Îmi place cum se așază texturile și apreciez umbrele care se văd pe craniu. Per total este o copertă armonioasă, dar se putea și mai bine cu ea.

Descrierea.

       Îmi place simitria pe care ai încercat să o creezi, începi cu caracteristici alea Yannei și termini cu ele.

        Așezarea în pagină e plăcută, regăsesc potrivită așezarea citatului acolo, în favoarea unui prim alineat corect.

         Nu-mi place "antrenată ca un animal de circ", înțeleg metafora, îi văd rostul, dar nu pot spune că îmi sună bine această sintaxă. Aș păstra esența, dar aș schimba puțin formularea, ca să nu mai sune așa forțat. Pentru a mă explica, aduc în prim plan, cuvintele scurte, care sunt puse de obicei pentru a face legătura, apar des și ele "împart", oarecum, secvența. Nu e o greșeală colosală.

          Per total sună bine. Primele două paragrafe sunt puternic metaforizate și sună foarte bine, la începutul celui de-al treilea, pare că ți-ai pierdut puțin vocea, textul pierde din elementele mataforice și te duci spre ceva mai direct. Nu neapărat rău, dar se creează o mică discrepanță care ar putea deranja.

          Nu înțeleg cum un suflet se poate transforma în război (greșeala mea dacă nu înțeleg ce vrei să transmiți aici). Aș fi zis "iar în sufletul Yannei se dezlănțuie războiul/haosul/furtuna" ce vrei tu.

           Ca structură, nu am ce comenta, prezintă o parte din personaje, ne introduce în lumea creată de tine, este atrăgătoare. Felicitări.

Conținutul.

      Începutul primei prezentări îmi place, deși probabil e doar discursul autorului, trimite fiori pe șira spinării, trebuie să recunosc, doar tu puteai să-ți numești cititorii călători (eu i-aș numi pe ai mei artiști, numai cineva cu mintea vopsită ar fi în stare să-mi citească cărțile). Biserica Rece însă, ca denumire, nu-mi transmite prea multe, dar e doar o opinie.

        În alte cazuri aș fi zis că: repetiția conjuncției "și" îngreunează fraza, îl face pe cititor să tragă o gură de aer în plus (timp pierdut), dar aici pare să-i dea muzicalitate.

        Se pare că ți-ai propus să ne faci să-l ținem minte pe Păpușar, dar bănuiesc că nu e vreo problemă din moment ce deja mă cunoaște, nu? Aș îndrăzni să-l salut, dar probabil creația nu-i trebuie deranjată, având în vedere că arta-i artă și moartea-i, inevitabil, moarte.

        Știam eu că te prind dacă sunt atentă, "sau respira sau clipea", se pune virgulă înainte de al doilea "sau", pentru că este o conjuncție folosită în dublet. Valabil și la următoarea enumerație.