Critici

Ecoul unui Suflet

Autor: Andrada-_-
Titlu: „Ecoul unui suflet”
Categoria: Proză scurtă
Număr de capitole: cinci
Status:Finalizată

        Coperta

        Nu sunt expertă în acest domeniu, de aceea nu îmi voi da prea mult cu părerea. Apreciez faptul că ai schimbat-o. Când am aruncat o privire prima dată asupra lucrării tale coperta nu m-a dat pe spate fapt pentru care am ezitat ceva timp să îți citesc lucrarea. Acum este mult mai vie și îmi place. Pianul de pe ea simbolizează tema principală a lucrării tale. Atrage astfel mai mulți cititori, coperta fiind primul impact cu oamenii.
      
      Titlul

      Titlul are și el un impact mare asupra cititorului.  Îmi place, e original ca întreaga carte. Îmi plac poveștile triste, par mult mai reale. Titlul este semnificativ pentru povestirea ta și e explicat în ultimul capitol, lăsând cititorul în mister până în ultima clipă:„Dacă sufletul meu ar exista, sunt sigur că în întreg orașul ar răsuna ecoul țipetelor de frustrare.”
    
        Descrierea

        Din punctul meu de vedere, e scrisă cu o notă de mister specifică prozei scurte. Nu îți oferă prea multe detalii despre protagoniști ceea ce te îndeamnă să citești mai departe.
Mi-a sărit în ochi următoarea metaforă:„fata cu cerul în privire” pe care am tot întâlnit-o pe parcursul conținutului. Mi-ar fi plăcut dacă ai mai fi dezvăluit și alte metafore din carte, astfel ar părea mult mai atrăgătoare.

       Conținutul

       Consider că lucrarea ta e reprezentativă pentru perioada în care ne aflăm. Aș putea sa o numesc o frescă a societății române a secolului XXI fiindcă faci referire la virusul chinezesc. Îmi place că nu i-ai dat denumirea sa științifică, pe care o auzim în fiecare zi la televizor. Textul nu și a pierdut din expresivitate datorită acestui fapt.
     
      Tema iubirii neîmplinite, a religiei își pun și ele amprenta asupra lucrării tale.
     
      Pe de o parte, cartea ta se încadrează cu brio în categoria proză scurtă datorită celor cinci capitole.

      Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit la lucrarea ta a fost faptul că ai făcut numeroase referiri despre Eminescu, Flaubert, Dostoievski, despre romanul lui Liviu Rebreanu „Adam și Eva”. Ai menționat chiar și de Bolintineau. Să fim sinceri. Cine își mai aduce aminte azi de Bolintineau? Am învățat despre el când eram mici, în școala primară, apoi am uitat de el. Am uitat de mulți alți scriitori, oameni învățați : Emil Gârleanu, I. Al. Brătescu-Vounești, Ion Agârbiceanu și lista poate continua. Însă tu ne-ai adus aminte de Bolintineau. Am zâmbit în timp ce am citit primul capitol din cauza tuturor scriitorilor enumerați.
    
       Pe de altă parte, ai caracterizat într-un mod destul de amplu personajul principal masculin, pe Victor, student la medicină care e gelos pe colegul lui de cameră, Adrian fiindcă citește romane.

     Nu te-ai ferit să abordezi și tema religiei. Astfel, aflăm despre Victor că este ateu. Colegul său de cameră îl caracterizează mai degrabă ca fiind agnsoic :„Atunci ateismul tău nu este decât un fel de creștinism, metempsihoză, sau cum vrei tu. O nedemonstrabilă.”

      Andreea Popescu este nimeni alta decât „fata cu cerul în privire”, o pianistă descrisă cu iz de melancolie. Victor s-a întâlnit cu ea pentru prima dată în sala de lectură destinată textului nonliterar și i-a strârnit interesul datorită faptului că a scos o carte de Osamu Dazar. Au vorbit o singură dată în anul al treilea de facultate, în fața „Cofetăriei Sava”. Aș putea spune faptul că Victor a iubit-o în taină pe „fata cu cerul în privire”.

     Între cei doi tineri e o poveste cum nu prea întâlnești, iar dacă cartea nu e citită cu atenție poate induce în eroare cititorul. O pot numi o carte greoaie datorită exploziei de scriitori și nume de romane din primul capitol.

     În ultimul capitol ne prezinți deznodământul dezvăluindu-ne cine sunt de fapt Victor și Andreea.
Am rămas surprinsă să aflu că Andreea nu avea ochii albaștri, căci la asta m-am gândit prima dată. („...nu avea ochii albaștri. Dar cerul în privire îl avea”).

     Consider că lucrarea ta are potențial. Ai un vocabular dezvoltat, jonglezi cu neologismele și e un lucru foarte bun.Descrii bine trăirile personajelor, climatul lor mental. La  prima vedere par banale, lipsite de acea sclipire dar ai știut cum să le individualizezi prin religia pe care o au, modul lor de a vorbi, prin concepțiile lor despre literatură sau despre viață.

      Un singur lucru am să îți reproșez în legătură cu estetica paginației: ar trebui să lași spațiu între paragrafe. Astfel, cartea poate fi mai ușor de urmărit.

    Multă baftă în continuare!

Critică realizată de scepticism (Elena E. Micu).

     Plata constă în follow permanent grupului și o părere sincera la cartea mea :„Te invit să fim sceptici împreună”.