Critici

Scrisorile unui băiat rănit

      Bună, --georgee aici este critica ta.

Titlu.

        Este plăcut, nu pot comenta mai multe despre el. Nu-mi prea transmite mari emoții pentru că deja spui cum este Christian. Cititorul știe la ce să se aștepte. Nu e un titlu misterios, dar se potrivește lucrării și are farmecul lui, chiar dacă nu e genul meu de titlu.

Copertă.

          Simplă, dar nu neatrăgătoare. Merge cu conținutul și e destul de drăguță ca factor estetic, însă este total lipsită de încărcătură artistică și asta nu-ți prea servește. Însumează conținutul, dar nu în totalitate.

           Din cauza schimbării de nuanță, a short prose story pare că nu e centrat și nici nu se vede prea bine ultimul cuvânt pe culoarea mai închisă. Mi-ar fi plăcut să ai diacritici la titlu, s-ar fi văzut mult mai bine.

Descriere.

         Cam scurtă și ușor seacă, pe mine nu mă îmbie prea mult să citesc. Știu că ai scris despre iubire și toate cele în carte, o puteai face o analogie a sensului a ce ai vrut să transmiți. Ceva mai multă metaforă.

        Corect, în contextul tău, este iubite, ființei iubite, se face acordul.

         Alineatele nu sunt egale și asta nu dă prea bine. Întrebarea de la sfârșit cam strică din suspans, un cititor cu experiență va înțelege din prima că pentru Rosaleen nu contează acele scrisori mai deloc.

          Îmi place exprimarea ta în mare parte, dar puteai mai mult, te puteai duce într-o zonă mult mai artistică care ar fi atras și o altă pătură de cititori. Per total nu e rău, dar se putea mai bine. Nu îți sugerez nici s-o lași așa, dar nici s-o schimbi, rămâne la latitudinea ta.

Conținut.

       Prima scrisoare începe bine și apoi te duci în jos din punctul meu de vedere. Folosești niște termeni prea duri pentru ce vrei tu să exprimi, infiltrat, semeni, ființe umane. Nu-ți sugerez să te duci într-o zonă prea tehnică când vrei să definești un sentiment. Și apoi, e greu să dai un sens iubirii.

          Că tot veni vorba, în contextul tău cel mai bine se potrivește dragoste. Dragostea este cea dintre două persoane de sex opus sau același sex. Dragostea este aceea despre care vorbești tu. Iubire e și față de animale, părinți, prieteni, și deși nu e greșit, mai potrivit era substantivul dragoste ca sens.

         Încercarea ta de a o defini nu e tocmai eșuată, dar o treci dintr-un regim în altul.

          Folosești de foarte multe ori vieții, atât de mult încât devine neplăcut auditiv și te lasă cam rece. Mai schimbă cuvântul. Și cu frunză/frunze la fel, e neplăcut ca două cuvinte atât de asemănătoare să fie atât de apropiate în aceeași propoziție. Esență - chintesența, iarăși. În plus, în ultima frază te repeți practic cu tot ce ai zis în întregul capitol, de parcă n-ai fi sigur pe ce ai zis și o mai spui odată, mai lipsit de farmec artistic.

          Dacă lucrarea ta este în română, ar fi fost de preferat ca datele de pe scrisori să fie tot în română. Se creează o diferență destul de ciudățică, ar fi mai bine să pui traducerea.

    Deci prima frază din a doua scrisoare e cât un text întreg, mai pune și punct, pentru că ai uneori fraze prea lungi și alte ori propoziții prea scurte. De asemenea ar trebui să folosești ghilimelele în română, o pereche jos, una sus. Îi faci lui Rosaleen un portret fizic foarte apreciat de Christian și, nu știu de ce, asta m-a făcut să cred că o aprecia pentru corpul ei. Sincer, în locul tău, i-aș fi descris mai mult ochii, în ceva mai multă esență artistică. Oamenii se îndrăgostesc de ochi frumoși și astfel puteai să conturezi o imagine mai plină de înțelesuri și metafore.

       Asta cu lacrimile ei otravă pentru el e fumată de mult, mă lasă rece și nu mai are nici un farmec. E foarte frumos cum conturezi o dorință inocentă în a două parte a scrisorii.

        Scrisoarea a treia e preferata mea, îmi plac metaforele de acolo și maniera în care vorbești despre toate sentimentele lui Christian, e, din punctul meu de vedere, cea mai profundă.

        Greșeli gramaticale nu am găsit, doar câteva litere în minus sau pe alocuri, se rezolvă repede dacă arunci un ochi peste text. În mare parte, îmi place stilul, e ușor de înțeles, dar oarecum metaforic. Ți-aș sugera să îți mai scurtezi frazele, unele dintre ele, te mai pierzi în ele și scapi din vedere firul efectiv a lucrurilor.

          În concluzie, mi-a plăcut să-ți citesc cartea, atât cât am citit, e bună dacă vrei să te relaxezi într-un weekend, păcat că eu am citit-o prin pauză la ore. Ai potențial și se vede că ai muncit într-o anumită măsură.

Plata:

- voturi și o părere la cartea mea, Jurnal postapocaliptic, la ultimul capitol postat din care să reiasă că ai citit.

     Critică realizată de --Yelek.