Rătăcind prin întuneric

76 4 2
                                    

Carte: Rătăcind prin întuneric
Autor: Anca Ramona (ancaramona19)
Nr. capitole: descriere&distribuție + prolog + 8 capitole
Gen: ficțiune generală/dragoste
Nefinalizată.
Critic: George

Titlul: Deşi titlul este unul simplu, cuvintele lui fiind luate separat fiind extrem de des întâlnite în alte titluri, aceste cuvinte se îmbină elegant şi creează o sintagmă ce defineşte perfect conținutul cărții.

Descrierea: Puțin cam lungă, dar nu strică, căci nu plictiseşti cititorul nu o descrierea lungă, proastă şi inutilă. Spui exact ceea ce ai de spus, deşi unele lucruri le-ai fi putut sustrage din descrierea pentru a lăsa o urmă puțin mai mare de mister. Totuşi, aş fi preferat puțin mai multe figuri de stil, fiind o carte de dragoste, care să parfumeze puțin descrierea şi să te facă să vrei să citeşti cartea. Este o descriere curată, amplă, fără greşeli, dar totuşi, pe mine cel puțin, nu mă atrage să-ți citesc cartea.

Ideea cărții: Nu pot spune că m-a dat pe spate. Am întâlnit în mai bine de 99% din cărțile de dragoste pe care le-am citit ideea cu schimbatul vieții de către cineva, cineva care ajunge să fie cândva iubitul/iubita celui căruia i-a schimbat viața şi deja am început să mă plictisesc de această idee. Totuşi, îmi place că ai încercat să eviți puțin clişeul prin atribuirea Cataleyei meseria de botanistă, foarte rar am întâlnit o carte în care unul dintre protagonişti să aibă o astfel de meserie şi, în concluzie, te felicit pentru această idee.

Coperta: Având în vedere titlul, aş fi preferat o copertă puțin mai întunecată. Având în vedere genul cărții, dragostea, aş fi preferat o copertă care să te ducă cu gândul la faptul că lucrarea este una de dragoste. Sincer, nu ştiu cât de mult se potriveşte cărții şi cred că ar trebui schimbată, căci, cel puțin pe mine, ca cititor, nu m-ar atrage să-ți citesc cartea. Culorile sunt îmbinate bine, fonturile folosite sunt ok.

Conținutul: Sincer, nu voi înțelege niciodată în viața asta de ce ai face un capitol cu descrierea. Adică, de ce ai mai scrie încă o dată ce ai scris la secțiunea specifică acelui lucru? Şi, totodată, nu înțeleg nici scopul distribuției. Lucrarea este o carte şi nu un film şi, să zicem că dacă îți imaginezi personajele arătând ca acei actori, ai putea să nu pui doar nişte simple imagini sub care să scrii numele personajului, ci ai putea să faci ori un capitol în care să descrii personajele, ori să le descrii trăsăturile fizice indirect sau direct, prin figuri de stil şi toate cele, în capitolele propriu-zise. Cititorul ar trebui lăsat să îşi imagineze singur personajele, nu să i le întinzi tu pe tavă, cum s-ar spune. Deşi este foarte bine scris, nu mi-a atras atenția nici măcar o greşeală de ordin ortografic, gramatical sau vreo greşeală de punctuație, ai greşeli de ordin estetic. Ba laşi alineate, ba nu laşi, şi asta nu dă bine. Tind să cred că nu e vina Wattpadului care creează mari probleme de genul, căci acesta şterge toate alineatele şi schimbă toate liniile de dialog cu cratime, iar la tine nu s-a întâmplat asta, se mai iveşte câte o lipsă a alineatului pe la începutul capitolului, pe la mijlocul acestuia. Nu îmi place cum ai început cartea, cu prologul. Ideea acestuia nu mi se pare una prea neinteresantă, pe deasupra e şi clişeică. În majoritatea cărților de genul am întâlnit începutul cu un peisaj post-apocaliptic şi cu cei doi protagonişti care caută hrană, dar nu găsesc nici urmă de aşa ceva. În rest, e un prolog foarte bine scris, puțintel cam scurt având în vedere genul cărții, dar este unul scris impecabil din punct de vedere gramatical şi ortografic, dar şi punctul de vedere al modului de a scrie, căci ai unul foarte plăcut şi prin care atragi cititorul şi nu îl plictiseşti. Îmi place foarte mult relația din prolog dintre Zek şi fată, acesta pare grijuliu față de ea, iar ea este evident îndrăgostită de el. Ai împletit foarte bine cele două genuri complet diferite: dragostea şi aventura/acțiunea, creând o simfonie excelentă de figuri de stil, făcând cititorul să vrea sa citească mai departe.

În următoarele capitole am întâlnit câteva greşeli mici de exprimare, dacă le pot numi aşa, nu prea importante sau deranjante, dar carea ar fi putut suna bine spuse în alt mod, dar nu voi sta să ți le înşir, căci, în cazul unei rescrieri a cărții, le vei descoperii. Dar, lăsând asta la o parte,  şi restul capitolelor sunt bine scrise. Pot spune că ador relația dintre Zek şi fratele său Theodor, în măsura în care o prezinți, dar şi relația care se infiripează între el şi Cat, una de dragoste, dar care apare nițel cam brusc. Te axezi foarte mult şi foarte bine pe descrierea nu doar a peisajelor, ci şi a personajelor, a emoțiilor şi sentimentelor acestora. O altă mare problemă, cum am spus şi mai sus, este lipsa alineatelor, iar asta am observat pe tot parcursul a ceea ce am citit şi te sfătuiesc să corectezi asta.

Concluzie: Ai o carte ce merită mai multă atenție, foarte bine scrisă de altfel, dar în care predomină clişeul. Te sfătuiesc să te gândeşti la o soluție, la o variantă de a-l evita pentru ca, în cazul unei rescrieri a cărții, să o îmbunătățeşti şi, cum am mai spus, să corectezi lipsa alineatelor în unele locuri.

Nota: 7,8 din 10 ( 3,9 din 5 )

Plata: Follow permanent mie (--georgee) şi grupului, o mică părere la cartea mea, Scrisorile unui băiat rănit şi dacă nu te deranjează poți lăsa şi câteva voturi la ea (asta e opțional) 😊

Mult succes pe viitor şi îți mulțumim că ai apelat la grupul nostru! 😊

CriticiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum