Critici

Diseară nu mă demachiez

Bună, AyameSaito, aici este critica ta!

Titlul:《Diseară nu mă demachiez》
Autor: Ayame Saiyo
Gen: Ficțiune adolescenți
14 capitole
Nefinalizată

Titlul

     Din punctul meu de vedere, e genul acela de titlu pe care îl vezi pe rafturile unei librării. 《Diseară nu mă demachiez》 are un impact deosebit asupra tuturor cititorilor și are o notă de originalitate deosebită. Reprezintă vocea personajului principal feminin, Blythe, și mai-mai că o văd aruncând, în stilul ce o caracterizează, această replică:《Diseară nu mă demachiez》. În momentul în care am citit titlul, mi-am dat seama de felul tău de a aborda anumite teme. Titlul anticipează, pe de o parte, personalitatea personajului principal feminin și devine laitmotiv. Pe de altă parte, mi-am putut da seama cu ușurință de limbajul artistic utilizat. Voi menționa mai multe despre el când voi scrie despre conținutul lucrării.

Descrierea

     E adecvată și ai reușit să surprinzi aspectele principale ale întregii cărți. Caracterizezi protaginiștii în antiteză prin fraza: 《El miroase a balsam de rufe și ea nu miroase》. Totuși, mi-ar fi plăcut să găsesc un mic citat din carte, o mică fărâmă din ea. Să conțină, eventual,  un element care să mă intrige mult mai mult, nu numai prin limbajul abordat sau utilizarea antitezei ca mijloc principal de caracterizare.

Coperta

     Îmi place imaginea utilizată și cred că se potrivește cu titlul. Trebuie să recunosc faptul că fontul ales nu mi se pare prea "profesional", dacă îmi permiți să mă exprim astfel. Culoarea însă, e adecvată, mă duce cu gândul la prima frază din Capitolul 1. Aici e strict părerea mea personală și cred că diferă de la persoană la persoană dacă le place sau nu fontul cu care e scris titlul.

Conținutul

     Am ajuns la partea mea preferată. Voi încerca să punctez mai multe aspecte, încercând să structurez fiecare informație, astfel încât să îți fie mai ușor să deduci mai multe lucruri.

    Vreau să încep prin a-ți spune că nu prea am ce să zic de rău despre lucrarea ta. Voi evidenția, în următoarele paragrafe, câteva aspecte care mi-au plăcut.

    Structural, cartea conține în momentul de față, paisprezece capitole. Din punctul meu de vedere, au lungimea adecvată, nu sunt nici prea lungi, nici prea scurte.

     Cartea ta e una modernă. Utilizez acest cuvânt fiindcă nu știu exact ce alt cuvânt aș putea folosi. Aș putea spune că e atât de avangardă, nonconformistă, unică numai prin felul în care te exprimi. Sinceră să fiu, mi-ar plăcea să știu în ce curent literar s-ar încadra, aș avea mult mai multe de zis. Trecând peste asta, îmi place faptul că ai optat pentru narațiunea la persoana a III-a, care are menirea sa exprime viziunea "dindarăt" a naratorului neimplicat în raport cu lumea refelctată.

    Limbajul artistic utilizat te caracterizează în calitate de scriitoare. Am aruncat o privire pe profilul tău și îmi place atât de mult că îți lași acea pată de culoare unică asupra tuturor lucrărilor, mai ales felul în care alegi titlurile (exemplu: 《Dă-mi două motive sa rămânem împreună》). Te face ușor recognoscibilă.
Te exprimi cu o lejeritate remarcantă și descrii anumite pasaje, care poate pentru unii par "tabu", deși nu sunt și nici nu ar trebui să fie. Astfel, incipitul e impresionant prin scena aleasă de a deschide lucrarea: 《Menstruația i-a venit lui Blythe acum șapte ani și două luni. O durere puternică și sfâșietoare care pornește din pântece și își fierbe copsele, îi frige genunchii, apoi urcă spre șolduri, pe care le rotunjește puțin și îi despică spinarea în două》.

     Am observat că ai utilizat la un moment dat, un limbaj vulgar. Pe mine personal nu m-a deranjat, întrucât exprimă o realitate și introduce cititorul într-o anumită atmosferă. Reprezintă și un mod de caracteruzare a personajului principal, îl face mult mai uman. Consider că prin acest aspect ai accentuat anumite trăsături de caracter ale lui Blythe și ai individualizat-o mai mult ca personaj  《— Nu! Eu nu înțeleg ce vrei de la mine. Dacă vrei să facem sex, spune-mi și nu te mai comporta ca un idiot》.

     Blythe e tipologia omului nonconformist, care spune lucrurilor pe nume. Ai utilizat numeroase mijloace prin care ai caracterizat-o( directe, indirecte, prin limbaj, aparențe fizice). Prima realție pe care o prezinți e cea dintre Blythe și tatăl ei, mai puțin descrisă față de cea cu Pierre. M-a surprins, la un moment dat, fraza 《— Sincer, nu cred ca am nevoie de ajutor din partea băiatului care citește "De veghe în lanul de secară", în timp ce ascultă rock》.

     Acțiunea e foarte bine structurată și descrii cu lux de amănunte fiecare detaliu. Estetica paginației e impecabilă, nu am observat greseli de tastare, de punctuație sau de ortografie.

     Mi s-au părut intrigante toate acele cuvinte sau dialoguri de la finalul capitolelor. Te izbesc, mai pe scurt. Un bun exemplu poate fi replica 《—  Vrei să bem ceva?》. Nu creează, nici un moment, senzația că ai lăsat capitolul neterminat și sunt în concordanță cu titlul lucrării.

Concluzii

      Ai o lucrare bine structurată, cu personaje puternic individualizate ce se impun într-o manieră unică, aici, pe platforma asta. Estetica paginației este impecabilă, nu am observat greșeli de ortografie sau de alt gen. Ai îmbinat frumos modurile de expunere, iar modul în care scrii și îți alegi cuvintele te definește în calitate de scriitoare.

      Ți-ai dat nota 8, eu îți ofer din inimă 9⁹⁰.

      Mulțumesc că m-ai ales! Sper că ți-a plăcut tot ce am scris mai sus.

     Nu îți voi cere plată, având în vedere faptul că am întârziat. Poți să consideri această critică, dacă vrei, un cadou de Crăciun.

— critică realizată de scepticism