Critici

Muribund

Bună, --georgee! Aici este critica ta!

Titlul

     Are caracter dinamic și un oarecare ritm vioi. Consider că permanentizează stările sufletești ale eului liric de 《repaus》sau de 《potop》. Dincolo de toate interpretările, îl consider adecvat pentru întreg conținutul deoarece e încărcat afectiv și exprimă un conținut sufletesc divers.
Personal, îl găsesc destul de atrăgător, iar prima dată când l-am citit, m-a trimis cu gândul la melodia Lanei Del Rey, "Kill Kill".

Descrierea

     Constă din ultimele două verse ale primei poezii: 《Mâine ce va fi?– /Probabil ora stingerii.》
E reprezentativă pentru conținut, însă mi se pare prea scurtă. Ai fi putut să descrii în mare întreg volumul de poezii și să prezinți temele predilecte. Cred că atunci când vine vorba de un volum de poezii, cel mai greu lucru este alegerea unei descrieri adecvate. Poți păstra acele versuri și ar fi ideal dacă ai creea un text reprezentativ. Astfel, ai oferi mai multă vivacitate volumului și l-ai scoate mai mult în evidență.

Coperta

     Este foarte frumos realizată, îmi place fontul, jocul de culori, iar trandafirul care arde e în concordanță cu titlul. Totuși, o copertă cu un trandafir pe ea pentru un volum de poezii a devint o banalitate deoarece sunt prea des întâlnite. Te poți gândi la ceva mai original, care să scoată și mai mult în evidență tema principală a lucrării. Personal, găsesc relevantă pentru titlu, o copertă care ar conține anumite elemente picturale din perioada Barocului deoarece sunt teatrale și reușesc să transmită mai multă emoție decât picturile din perioada Renașterii.

Conținutul

     Acum că am trecut de titlu, copertă și descriere, a venit vremea să îți vorbesc  despre conținut. Mai exact, despre structura poeziilor sau despre mijloacele artistice utilizate.

     Voi începe o mică analiză a poeziilor care mi-au atras în mod special atenția.

     Volumul este deschis de un citat care îi aparține lui Frederico Garcia Lorca. Să fiu sinceră, mi-a plăcut mult și este adecvat pentru întreg conținutul.

     Prima poezie este intitualtă  《Ora stingerii》: 《Stelele-n cer/Aurii/ Veacu-mi/ E în apus;/ Mâine ce va fi?–/ Probabil ora stingerii》.
Mi-a plăcut mult  versul din final. Adverbul 《probabil》 exprimă o incertitudine, o nesiguranță, iar structura 《ora stingerii》 poate avea mai multe semnificații, cum ar fi: o oră de culcare anume. Dacă i-am atribui semnificații mai profunde,ar putea reprezenta un final: 《Veacu-mi/ E în apus》.
E o poezie scurtă, de impact, aș putea spune. Linia de pauză are un rol mai mult stilistic și a atribuit semnificații mai intense versului din final. Nu frapează neapărat, însă are un mesaj ușor de înțeles ce ajunge cu ușurință la cititor.

     Poezia 《Octavă》sună cam în felul următor: 《Lăsat-am o lumânare aprinsă/ Fumegat-a toată noaptea./ Găsit-am lumânarea stinsă;/ Soarta-mi și-a pus pecetea./ Și-acum că lumânarea-i stinsă–/ Sufletu-mi pierit-a, vai de el!/ Lăsați-mă voi– muritori aritmici,/Să mor în voia sufletului meu!》
Să fiu sincercă, cred că e poezia care îmi place cel mai puțin. Cred că ai 《abuzat》 prea mult de inversiuni. Pe viitor, te sfătuiesc să nu mai utilizezi atât de multe fiindcă îngreunează muzicalitatea poeziei. Mi-a transmis o stare ciudată când am citit-o, o pseudo-strigare către ceruri, un pseudo-blestem. Totuși, mi-a plăcut sintagma: 《Sufletu-mi pierit-a,vai de el!》.

     În 《Repaus》 ai apelat la tema timlului cât și la tema naturii: 《Lăsați ceasul să bată-n repaus,/ Și lăsați și crizantemele să tremure/ în apus./ Iar luna– un jad în crângul constelat– să nu mai scânteieze;/lăsați să piară și florile de lotus》.
Pe de o parte, îmi place mult cum ai început-o, iar faptul că ai adăugat o personificare e perfect. Descrierea lunii, a naturii surprinde și conferă textului liric o imagine plăcută. Pe de altă parte, versul din final pare neterminat. Îi lipsește ceva. Ai putea să mai adaugi versuri și să îmbunătățești poezia ca să nu se piardă din acea scânteie pe care ai creat-o la început.

Poezia potop este alcătuită din cinci versuri: 《 O dolenț-am, doar una:/să stăm toți sub un potop de/tufănele de-un galben viu:/și când mă priviți în ochi,/să-nflorească hortensii mov.》
De această dată, structura versurilor e ușor schimbată și are un aer modern. Având în vedere că celelalte poezii au fost scrise după o anumită structură, ar fi trebuit-o să o păstrezi. Am observat că în general utilizezi verbele la gerunziu care reprezintă o ezitare, o incertitudine a eului liric.
Ultimul vers 《să-nflorească hortensii mov》 îl găsesc nepotrivit pentru sfârșitul poeziei. Treaba stă în felul următor: cuvântul mov e alcăuit din două consoane grele și o singură vocală deschisă, iar cuvântul 《hortensii》 nu e cel mai melodios. În combinație, conferă un aer 《ca de plumb》 versului care își pierde astfel, din muzicalitate. Încearcă să găsești un alt vers cu care să îți închei poezia pentru a fi în armonie totul.

Concluzie

     Nu mi-a displăcut ceea ce am citit, dar nici nu m-a impresionat într-un anumit fel. Mijloacele de expresivitate utilizate sunt puține, ai tendința, de cele mai multe ori, să folosești cuvinte reci, abstracte. Îți voi cita dintr-un studiu făcut de Titu Maiorescu despre poezie, la fel cum am făcut într-o critică anterioară, ca să înțelegi la ce mă refer: 《Prima condițiune dar, o condițiune materială sau mecanică, pentru ca să existe o poezie în genere, fie epică, fie lirică, fie dramatică, este: ca să se deștepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantezia auditoriului, și tocmai prin aceasta poezia se deosebește de proză ca un gen aparte, cu propria sa rațiune de a fi.Prin urmare, un șir de cuvinte care nu cuprind alta decât noțiuni reci, abstracte, fără imaginațiune sensibilă, fie ele oricât de bine rimate și împărțite în silabe ritmice și în strofe, totuși nu sunt și nu pot fi poezie, ci rămân proză, o proză rimată.. Să privim acum mai cu de-amănuntul mijloacele poeților de a ne sensibiliza gândirea cuvintelor. Primul mijloc este alegerea cuvântului celui mai puțin abstract. Un exemplu va lămuri pe deplin această afirmare. Când zic „simt durere“, cuvintele sunt numai prozaice, fiindcă-mi dau o noțiune intelectuală, dar nu mă silesc a o întrupa; când zic „durerea mă cuprinde“, locuțiunea a devenit mai poetică, fiindcă verbul este mai expresiv, sau, cum se zice, mai pitoresc. „Durerea mă pătrunde, durerea mă săgeată“ etc. sunt alte variațiuni corespunzătoare trebuinței de sensibilitate în cugetarea aceluiași lucru. Și astfel vedem poeții preferând cuvintelor abstracte pe cele ce exprimă o gândire mai individuală și calități mai palpabile.》

Îți recomand să îl citești integral, dacă vrei. Pe mine m-a ajutat enorm când am fost la început de drum. Totodată, poți citi poezie de la mai mulți scriitori, chiar și de la aceia pe care nu îi apreciezi, ca să vezi cum scriu și de ce vorbesc atât de mult oamenii despre ei. Poți împrumuta de la ei diverse tehnici și să îți creezi un stil unic de a scrie poezie. Lărgește-ți orizonturile! Ești abia la început, presupun, și e normal să nu stăpânești anumite lucruri.

     Mulțumesc că m-ai ales. Sunt o mare iubitoare de poezie și mi-a făcut plăcere să îmi spun părerea despre acest volum. Sper că ți-am fost de folos cu aceată critică și că nu te-am ofensat prin tot ceea ce am scris. Totodată, îmi pare rău fiindcă am întârziat cu această critică. Am lucrat puțin câte puțin în timpul liber, fiindcă mereu am considerat că poezia necesită o atenție deosebită.

Plata constă în follow permanent grupului.

În ceea ce privește, achitarea plății personale, te rog să îmi evaluezi munca și să îmi oferi ceea ce crezi de cuviință( de exemplu: ori voturi sau o părere la o lucrare la alegere).

—critică realizată de scepticism