Critici

Pe apel cu profu'

    Bună, Crisulet_19! Am venit în sfârșit cu critica ta. Îți spun că n-am intenționat să te descurajez sau să fiu răutăcioasă în vreun fel, așa că sper că sfaturile oferite de mine te vor ajuta.

Titlu

    Nu intenționez să fiu câtuși de puțin răutăcioasă, însă trebuie să-ți spun că titlul tău nu este unul care să atragă. Nu mă aștept să găsesc doar cărți cu titluri de impact, nici pe Wattpad, nici printre cărțile publicate. Nu pretind nici expresivitate de la toate, căci recunosc: expresivitatea este foarte subiectivă. Dar îmi doresc ca în momentul în care ochii îmi cad peste un titlu să mă gândesc la ceva incitant (în cel mai inocent sens al cuvântului), la ceva care să mă facă să mă opresc fie și pentru o secundă și să mă întreb ,,oare la ce face referire titlul ăsta?". Și mi-ar fi plăcut să-mi fi pus această întrebare și în cazul pragului lucrării tale. Din păcate, n-am făcut-o și voi încerca să-ți prezint mai jos de ce.

    ,,Pe apel cu profu'" este un titlu analitic alcătuit din două substantive, fiecare cu câte o prepoziție, unul articulat, altul nearticulat. Mai întâi, deși n-ar fi fost nici aceea o alegere prea înțeleaptă, articularea primului substantiv cred că ar fi adus o notă de particularitate în plus titlului. ,,Apelul de la profu'" sau "Apelul cu profu'", oricât de lipsite de expresivitate ar fi fost pentru mine, reușesc cumva să îndrepte atenția cititorului spre acel apel, spre însemnătatea și rolul acestuia. Cred că un titlu în acest gen ar fi crescut impactul. Oricum, nici aceste exemple nu mi se par foarte potrivite. Și îți voi spune de ce, după ce mă leg puțin și de ultimul substantiv. Lexemul ,,profu'" este articulat, dar din păcate particularizarea acestuia aici, nu-mi sună a alăturare fericită. Acel apostrof care marchează căderea articolului îmi sugerează o oarecare superficialitate și poate chiar și aroganță din partea ta când l-ai ales (da, fix la asta m-am gândit și mă tot gândesc, iar dacă-ți sun ca o ciudată, presupun că nu mai este deja o problemă pe care să o rezolvăm în comun). Acea căderea a articolului ,,l" mă face să mă gândesc că ai încercat într-un fel să sugerezi o apropiere față de acest personaj, să dai la o parte formalitățile și să transformi totul într-un soi de tachinare. Nu știu ce să zic despre alți cititori, poate ei se simt atrași de un titlu conceput astfel, dar nu e cazul meu.

    Revenind la conotații și la explicațiile promise, exemplele oferite de mine au același sens în mintea mea și poate și în mintea altora precum titlul tău. Și, sinceră să fiu, nu-mi place sensul și direcția în care se îndreaptă. Gândindu-mă la acest titlu, nu pot împiedica întrebarea aceea pe care mi-o pun deseori ,,oare este un alt clișeu?". Am întâlnit pe această platformă o mulțime de cărți a căror idee de bază era o relație între un profesor și o elevă. Trecând peste eventuala acuzație de corupere de minore, fiindcă doar cititnd titlul nu poți știi ce vârstă va avea protagonista, în mintea mea se înfiripează o altă întrebare care ție nu-ți aduce vreun avantaj: ,,oare este toxică iubirea asta?". Vezi tu, poate există cititoare care adoră astfel de cărți, în care sunt prezentate iubiri toxice (mă gândesc la ,,After" acum, îl privesc atent, încercând să-mi dau seama ce e de învățăt de acolo. Eventual să facem fix contrariul), dar pe mine nu mă atrag. Prefer tipul unei iubiri pline de tensiune și neîmpărtășite sau tipul unei iubiri sincere, neconsumate, care se sfârșește tragic. Prefer multe în detrimetrul uneia toxice, dar cred că deja am deviat de la subiect cu preferințele mele și nu e de bine.

    Ce vreau eu să spun aici este că titlul tău nu prea are conotații pozitive pentru mine. Nu mă inictă într-un sens bun, nu ascunde mister în spate, ci doar aerul greoi de clișeu, ceea ce nu întotdeauna poate fi spus și despre carte. Și e păcat să pierzi cititorii de la o carte valoroasă din cauza unui titlu învelit în haine de clișeu.