O zodie a ferocității, Leul, reușește prin prezența sa majestuoasă să se impună în fața celorlalți. Un astru al vorbirii fără menajamente, se face plăcut publicului dacă și cei din jurul său acceptă sinceritatea sa absolută. Acest atuu este bine ven...
La o primă vedere nu exprimă prea multe și nici nu e prea dinamic. Cred în puterea metaforică pe care o are un titlu, dar la tine nu o regăsesc.
În afară de asta, are o lungime potrivită și se potrivește cărții (fără să însumeze prea multe). Nu-ți sugerez nici să-l schimbi, nici să-l păstrezi, e alegerea ta, deși personal aș fi preferat ceva mai altfel.
Coperta.
Făcând abstracție de faptul că n-am fost și nu voi fi fana copertelor cu anime, nu este printre cele mai reușite pe care am avut ocazia să le văd. "n" din "ani" pare "d" (cincisprezece Adi, ce-ar mai fi), nu se creează un efect plăcut și nici nu găsesc potrivită asocierea de fonturi.
Din câte știu, cele câteva rânduri din josul coperții nu își au locul pe o copertă. N-aș fi pus "fundalul" alb pe care se află titlul înclinat, strică simetria și, din nou, apare un efect nu tocmai plăcut vizual. De asemenea, cred că trebuia să despărți autorul în două cuvinte, așa cum este el de fapt.
Culorile se îmbină plăcut și personajul arată bine în lumina în care e pus. O sugestie ar fi s-o schimbi, dar ține de gusturi.
Descrierea.
Atenționarea puteai s-o pui la sfârșit, ar fi stat mult mai bine acolo și nu între semne de exclamare, căci arată inestetic. De asemenea, nu văd de ce ai pus liniuța de jos între "repostată și corectată", nu arată bine, încarci estetica fără să-ți dai seama în acest fel.
Pe lângă asta, e o descriere seacă, nu mă îndeamnă să citesc. Mergi pe simplu și direct, ceea ce n-ar fi rău, dacă ai "manipula" cuvintele în altă manieră (să dezvolți ceva mai mult frazele, de exemplu).
Ca structură ar putea fi plăcută, spune ce ai de transmis cititorilor, dar nu înseamnă și că îi atrage să lectureze. Eu personal sunt destul de confuză în legătură cu ce ar trebui să cred despre ea, deși nu se duce spre nivelul multor descrieri pe care le-am citit. Nu-mi induce un sentiment, o nevoie de a citi.
În a doua frază te repeți cu "ani", "în tot acest timp" ar fi mai bine pentru final, ca să eviți repetiția care poate fi deranjantă. Din punct de vedere gramatical este corectă, n-am ce comenta.
Conținutul.
Din câte văd, estetica lasă de dorit, aș fi preferat să apară paragrafe (la început), lipsa lor face lectura greoaie. Sâcâitor faptul că ai pus nota autorului în "mijlocul" acțiunii, puteai s-o pui la început. Apoi, nu se începe niciodată o propoziție sau frază cu "deci" este greșit să o faci, iar în cazul de față s-ar fi pus virgulă după el). Nu-mi place cum inserezi notele autorului în text, nu fac decât să distragă atenția cititorului de la text în sine.
"În al șaselea an, sănătatea fiindu-mi cam distrusă", n-ai predicat, verbele la gerunziu n-au această proprietate.
Până în momentul de față, respectiv a doua notă a autorului (pentru că fac criticile în timp ce citesc, îmi e mult mai ușor să mă organizez și să-mi spun toate ideile sau obiecțiile), sunt foarte confuză. Până în prezent, textul nu mi-a adus nici un fel de emoție, e doar o înșiruire de ani și dacă în primii eram curioasă despre ce se întâmplă, de la al șaptelea sau al optulea mi-am pierdut interesul. Acolo unde sentimentele ar trebui să fie mai intense, tu le păstrezi cumva pe aceeași linie cu cele mai puțin intense.
Deși am citit de vreo două ori ultimii cinci ani, tot nu realizez cum a făcut el accident cu in stâlp că dăduse o mașină peste ea, dacă ea murise cu nouă ani în urmă. Ori e o greșeală de care nu ți-ai dat seama, ori îmi scapă mie ceva esențial. Căci n-are cum să o calce mașina în al nouălea an, dacă ea murise în urmă cu cincisprezece.
"Îmbrățișez moartea cum o îmbrățișam", sună urât repetiția.
Ajungând la final, tot nu știu ce să cred. Nu regăsesc sentimentele și portretul lui Dazai atât de clare pe cât aș fi vrut. Deși se vrea un personaj complex (și aproape e) pierzi din vedere că trebuia să te axezi mai mult pe trăirile și gândurile cât timp scriai. Durerea (deși în fază incipitiva la a fi descrisă), ar putea să mă sensibilizeze, dar nu o face. Oneshot nu înseamnă mai puține sentimente sau pe repede înainte.
Interesant cum se ajunge la sinucidere totuși.
Persoana I te dezavanteaza aici, pentru că personajele secundare sunt aproape inexistente. Spre final am găsit câteva greșeli de tastare, ca și cum ai fi fost grăbită sau entuziasmată să termini mai repede, o revizuire a textului le va rezolva.
În concluzie, ai un stil plăcut, e ușor de parcurs. Acordă mai multă atenție detaliilor și caracteristicilor importante ale personajelor (nu știu despre Dazai decât că scrie poezii pentru iubirea lui). E o lectură plăcută, dar criticul din mine nu se poate abține să nu-ți spună că mai sunt multe de ajustat la acest text.
Plata:
— voturi și o părere la cartea mea, Cronicile din Terryn (după primele 3 capitole postate, inclusiv prolog). Aș aprecia dacă ți-ai da interesul, căci eu am investit timp în critica ta, poți vorbi despre ce vrei, personaje, acțiune, descriere, ce nu îți place, ce îți place.
