GoddessAtEden Aici este critica ta. Scuze pentru timpul aşteptat.
------------------------Titlul: Îmi place. Este unul unic, nu duce spre clişeu, ceea ce e bine. Cuvintele se îmbină foarte frumos, această armonie de cuvinte fiind foarte plăcută la auz, după părerea mea. Este un titlu scurt, uşor de reținut, dar cu o strânsă legătură cu cartea. Felicitări, este un titlu bine ales.
Coperta: Nu îmi place. Părul fetei nu este prea bine decupat. Ea, dar şi băiatul, sunt cam neclari, de abia le poți destinge trăsăturile faciale şi, în plus, nu arată prea bine. Acele sfori de abia sunt vizibile, şi ar fi fost mai bine dacă ar fi părut că ei sunt atârnați de acele sfori. Nu îmi place nici fontul şi culoarea alese pentru titlu, care totodată este şi cam mare. Fontul de la titlu nu se potriveşte cu cel de la numele de autor, totodată nu se prea potriveşte nici cu cartea şi cu restul coperții.
Descrierea: Îmi place modul în care ai construit-o, deşi nu sunt un adept al descrierilor scrise la persoana I. Ai început-o foarte bine prin a descrie legătura omului, şi mai ales a Rheei, cu slăbiciunile şi defectele, ca mai apoi să treci la acea autocaracterizare. Exceptând o virgulă pusă degeaba, nu ai nicio greşeală atât de ordin gramatical, cât şi de ordin ortografic. Îmi place că ai alineate, ceea ce îi aduce un punct în plus descrierii, dar şi cărții în sine.
Conținutul: Ai un mod cam simplu de a nara, unul banal, nu cu prea multe figuri de stil. Sentimentele nu sunt expuse chiar atât de profund, deşi e o carte de dragoste. Într-o carte de acest gen, trebuie să pui accentul foarte mult pe trăirile, pe sentimentele personajelor. Cărțile narate la persoana I nu sunt tocmai cele mai intersante, cele mai intrigante, care să te facă să le citeşti, în opinia mea.
Când am văzut "Prima slăbiciune", mă aşteptam la ceva greşeală din partea Rheei. Am rămas oarecum dezamăgit când am văzut cum au decurs acțiunile, mă aşteptam la altceva. Chiar ar fi fost mai interesant dacă ai fi început cartea cu ceva greşeală din partea protagonistei, parcă ar fi fost mai interesant.
Scena de la acea petrecere, cea cu împuşcăturile, ar fi putut avea mai multă tensiune. Te-ai fi putut folosi mult mai mult de figuri de stil, prin care puteai descrie, de exemplu, spaima din sângele personajelor, nu ştiu, ceva de acest gen.
Nu mi se pare tocmai normal ca o persoană lipsită de putere, teoretic, să "se ia în gură", cum s-ar spune, cu nişte bărbați înarmați, cu o putere de mii de ori mai mare, şi prin asta Rhea nu a dat dovadă de curaj şi de tupeu, ci de prostie. În realitate, hai să fim serioşi, cine ar avea tupeu față de nişte bărbați cu o putere mult mai mare decât tine? Nimeni.
În continuare, pe parcursul cărții, care prezintă în continuare unele acțiuni uşor clişeice, nu observăm o dezvoltare a descrierii sentimentelor şi a stărilor. În continuare un monolog sec, în loc de o descriere profundă a emoțiilor. Iar asta doar până la al şaptelea capitol, unde ai trecut prea brusc la narare la persoana a III-a. Dacă începi cartea prin narare la persoana I, continu-o aşa, nu schimba brusc perspectiva.
Pe parcursul cărții, am observat puțină chimie între protagonistă şi Harry. Într-o carte de acest gen, chimia între personaje este vitală.
Însă, îmi place ideea că l-ai ucis pe Harry. Sunt un adept al cărților în care aceste personaje teoretic centrale mor, şi asta cred că e plăcerea oricărui scriitor, de a-şi omorî personajele.
Concluzie: La prima vedere, mă aşteptam să fie o carte mult mai bună, dar după ce am citit-o, am rămas cu un mic gust amar. Acțiunile uneori nu au nicio logică, niciun sens, iar descrierea acestor acțiuni este mult prea seacă. Lipsa unei chimii puternice între Rhea şi Harry este totodată un minus imens. Dar, din punct de vedere al esteticii şi al gramaticii, este o carte aproape perfectă, şi te felicit pentru atenția acordată acestor două lucruri extrem de importante în nararea unei cărți.
Nota: 7,25 din 10
Plata: O părere de minim 50 de cuvinte la cartea mea, "Scrisorile unui băiat rănit", din care să reiasă că ai citit cartea.
- George
CITEȘTI
Critici
AcakO zodie a ferocității, Leul, reușește prin prezența sa majestuoasă să se impună în fața celorlalți. Un astru al vorbirii fără menajamente, se face plăcut publicului dacă și cei din jurul său acceptă sinceritatea sa absolută. Acest atuu este bine ven...