Critici

Venin de înger

    Here you go, --melancolie.

Titlu

    Nu cred că am de adus prea multe comentarii la acest titlu. Nu unele care să sublinieze defecte, desigur. Îmi place la nebunie oximoronul pe care l-ai ales și nu zic asta doar ca să te măgulesc. Nu găsesc foarte des astfel de structuri la cărțile pe care trebuie să le critic, dar mă gândesc că acel premiu își spune și el cuvântul.

    Citind doar titlul, deși știu că am de a face cu o proză scurtă (în ce genuri n-am reținut din formular și cred că e mai bine), mă văd propulsată undeva în zona fanteziei. Legătura cu îngerii, slujitori ai divinității, mă face să mă gândesc de la început la un personaj căzut în dizgrație, dar nu mă pot pronunța încă, până ce nu citesc descrierea sau, desigur, cartea propriu-zisă.

    Mi-e greu să găsesc acum ceva de obiectat la acest titlu. Are o sonoritate plăcută, nu e nici prea lung și nici prea scurt. Nu pot spune, totuși, că prezintă o complexitate izbitoare, dar are tot ce-i trebuie, din punctul meu de vedere.

    Aș mai abera ceva pe aici ca să-mi iasă un număr de cuvinte cât mai mare și să te alarmez cu fiecare paragraf în plus că s-ar putea să am ceva de comentat, dar nu-mi mai vin alte idei de expus în momentul de față așa că să trecem la punctul următor.

Coperta

    Cred că se știe că nu sunt mare fană a coperților bazate pe personaje, dar crede-mă că mi-e imposibil să vin și să urlu acum marș cu Namjoon de acolo. Nu-mi permite suflețelul :')).

    Totuși, din câte vede ochiul meu imperfect și încă încercând să învețe tainele graficelor, asupra personajului tău nu este pus prea mult accent pe trăsăurile umane, dacă se înțelege ce vreau să zic. Nuanța de indigo (mov ciudat?) în care este îmbrăcată coperta și implicit pielea acestuia îl face să se îndepărteze destul de mult de celelalte personaje pe care le-am tot văzut scoase la expoziție pe două treimi dintre coperțile wattpediene. Ceea ce e original și de bine, normal.

    Se vede fantezia vibrând asupra și în jurul său, de la ochii albi, ce par orbi, până la pielea strălucitor de întunecată (nu mă lua în seamă, vreau să te impresionez, dar parcă mi-e lene să-mi pun ambele sinapse simultan la treabă). Îmi place ideea penelor negre care, cred, subliniază trecutul divin al personajului nostru și căderea acestuia în dizgrație după cum sper că bine am anticipat și la punctul anterior. Ideea că proza asta se încadrează în genul fantezie e mai solidă acum, după ce m-am uitat atent și la copertă.

    Umbrele din spatele personajului mi se par cam înșelătoare și mie una mi-au ridicat semne de întrebare. Nu prea văd de unde ar putea veni acele umbre, căci de la penele acelea e puțin probabil dacă ținem cont de mărime. Cred că e un defect minor privind concordanța pe coperta ta și nu e neapărat bătător la ochi, zic eu.

    Cât despre ceea ce este scris pe copertă, îmi place și așezarea, și fontul. Totuși, cred că lexemul ,,Venin" putea fi scris cu alb. Mi se pare că se creează un soi de dezechilibru, ținând cont că toate celelalte cuvinte de pe copertă se prezintă în această non-culoare. Deși, nu cred că ar fi fost o idee rea ca, de fapt, toate cuvintele să fi fost în acel mov-indigo-deschis-ciudat. Dintre toate, ,,Venin" cu culoarea lui mi se pare cel mai bine ancorat în copertă.

    Ca o imagine de ansamblu, coperta ta arată chiar bine și nici măcar nu m-am uitat să văd cine a făcut-o, că poate ar trebui să te felicit pe tine și eu scriu aici laude ca proasta fără să le adresez cuiva. A, nu e de tine. Transmite laudele mele graficianului/graficianei și te laud și pe tine, pentru că știu că de la ideea autorului/autoarei pleacă de obicei coperta. Doar așa, că voiam eu să dau laude azi.