Jeon Jungkook
De 2 săptămâni comportamentul tău s-a schimbat ceea ce îl îngrijorează pe soțul tău din ce în ce mai mult. De fiecare dată când vine acasă de la studio te găsește leșinată pe canapea sau pe pat, transpirată din cap până în picioare, cu cearcăne până în podea. Mai grav a început să observe că pierzi din greutate ceea ce nu face bine celui mic și mereu te plângi de dureri musculare.
Tu în schimb, în fiecare zi te închideai în mica încăpere unde soțul tău face sport acasă muncind din greu pentru a arăta în formă. De ce făceai toate astea? simplu, hate. Primeai o grămadă de comentarii din partea așa zișilor fani ai soțului tău lucru pe care îl ignorai până când a început ușor să îți intre în cap. Nu făceai efort în proporții mari, dar era suficient ca să te obosească la maxim, uneori nici nu știi cum ai ajuns în pat sau pe canapea.
Te aflai în același loc, micuța sală când o idee proastă ți-a venit în gând și anume aparatul de tracțiuni. Era o nouă achiziție și nu știai să o folosești, doar Jungkook știe
Y/N: Cât de greu poate fi?
Te-ai așezat pe scaunul înalt și ți-ai întind brațele pentru a prinde mânerele încercând să împingi în față cât de tare poți. Din cauza presiunii prea puternice parcă o săgeată ți-a străpuns cotul făcându-te să dai drumul la mânere ridicându-te brusc, acestea întorcându-se în poziția lor inițială, lovindu-ți șoldul cu putere în proces.
Probabil cea mai mare durere pe care ai simțit-o vreodată. Ținându-te de șold în timp ce simțeai cum lacrimile își fac apariția ușor, ai abandonat ideea de sport mergând spre dormitorul vostru. Durerea era extrem de mare și faptul că aveai de traversat 3 holuri și 16 scări nu te ajuta deloc.
Când erai la a 5-a treaptă ai început să plângi în hohote din cauza oboselii și durerii insuportabile, nu mai aveai de gând să urci așa că pur și simplu te-ai așezat ușor pe treaptă respirând adânc.
Chiar atunci soțul tău a intrat pe ușă iar în momentul în care ți-a auzit plânsetele a aruncat tot din brațele sale grăbindu-se spre tine.
Jk: Y/N? Ce s-a întâmplat? Ai căzut? Te doare ceva?
Ai încercat să îi răspunzi însă nu puteai din cauza nodului pe care îl aveai în gât. Cu siguranță dacă spuneai nici măcar 3 silabe începeai să plângi și mai tare.
Jk: Vrei să mergem la spital?
În momentul în care ai dat din cap că da Jungkook știa că ceva grav se întâmplă. Te-a luat în brațe tresărind când un icnet de durere ți-a scăpat printre buze.
La spital Jungkook aștepta îngrijorat pe holul alb, ochii lui fiind fixați pe podea așteptând vești. Vești bune.
Doc: Dumneavoastră sunteți cu doamna Jeon?
Jk: Da! Ce s-a întâmplat? E bine? Copilul...
Doc: E bine, amândoi sunt bine. A fost vorba doar de o lovitură de șold, nimic grav din fericire însă cu risc imens de fisură de șold. Din câte am înțeles este din cauza sportului. Sunteți conștient că soția dumneavoastră mai are o lună până va da naștere fiicei voastre?
Jk: Da..
Doc: Atunci de ce o lăsați să facă atâta efort? Înțeleg că vrea să se mențină în formă. Poate merge la alergat puțin dar chiar și așa e tot efort. Mai ales pe ultima sută de metri. Astăzi a scăpat ușor însă se putea întâmpla o nenorocire. Dacă îți factura șoldul trebuia să o băgăm urgent în sala de operații pentru a scoate copilul și să o operăm. Credeți că, corpul ei ar rezista la două intervenții repetate? eu unul nu cred. Așa că vă rog să aveți grijă. Asistenta vă va da lista cu unguentul pe care i l-am prescris și de acum, numai în pat să stea.
Jk: Da doctore, mulțumesc.
Nu după mult timp din spatele ușii ai ieșit tu cu ajutorul asistentei. Când privirile vi s-au întâlnit ți-ai lăsat ochii să pice pe adidașii soțului tău știind că ai greșit. Privirea lui serioasă parcă dădea găuri în capul tău de asta ai preferat să nu te uiți la el nici când ați ajuns în mașină sau când ați oprit la farmacie sau când ați ajuns acasă. Nici el nu a vorbit cu tine dar erai pregătită pentru o ceartă, doar așteptai să scoată primul cuvânt, după furtuna începe.
Văzând că nu are de gând să îți vorbească, ai oftat și ai urcat scările spre dormitorul vostru cu grijă. Ajunsă în cameră te-ai întins pe pat după ce te-ai schimbat în haine confortabile și ți-ai închis ochii sperând că somnul va spăla ziua asta de neuitat. Jungkook a intrat și el în cameră mergând spre dulap să își ia haine și direct spre baie pentru a face un duș. Mușchii lui încordați și obosiți chiar aveau nevoie de asta.
Ai tresărit din somn când ai simțit ceva rece pe pielea ta. Ochii tăi i-au întâlnit pe cei surprinși ai soțului tău.
Y/N: Kook..
Jk: Scuze, nu am vrut să te trezesc.
Y/N: Ăm...îmi..îmi pare rău...
Jk: Știu că îți pare, îți cunosc chipul. Și mie îmi pare rău, din cauza comentariilor ălora ai..
Y/N: De unde știi de ele?
Jk: Nu sunt orb Y/N, deja suntem în proces. Compania a dat în judecată pe toți cei care au adus comentarii de hate la adresa ta, m-am asigurat de asta. Credeam că am vorbit despre asta deja, nu vreau să le lași să te afecteze.
Y/N: Nu le mai las, le-am ignorat dar erau atât de multe încât..
Jk: Shh, să nu mai vorbim despre asta, totul va fi bine. Hai să ne culcăm hmm? mâine am o zi liberă și putem merge la cumpărături?
Y/N: SERIOS?
L-ai luat în brațe strâns. Adori cumpărăturile, mai ales alea pentru fetița voastră. După 30 de minute de la "stingere" Jungkook deja dormea cu gura căscată dar tu nu puteai să dormi din cauza bebelușului care lovea în stânga și în dreapta. Fără să zici ceva, i-ai luat mâna așezând-o pe burtică așteptând. Cu următoarea lovitură, soțul tău tresare ca ars. Ochii lui s-au mărit uitându-se la tine cu ochi mari și speriați.
Jk: Așa de tare te lovește?!
Y/N: Mhhm. Acum fă-ți magia.
Jk: Ok ok, ar trebui să fac niște vocalize mai întâi?
Y/N: Vocalize?n Pentru ce?
Jk: Ultima dată când i-am cântat ca să o calmez mi-a alunecat vocea și ai râs de mine 30 de minute!
M-am întors cu alt shit de capitol. Îmi pare rău pentru asta. Am pierdut parola de la cont, cu tot cu ea motivația chiar dacă era pierdută deja de ceva timp. Încerc însă să fac tot posibilul să termin această carte. Sper să îmi revin la normal pentru că am o groază de idei pentru cărți. Stay safe
CITEȘTI
BTS reacționează
FanfictionMereu mi-au plăcut genurile astea de cărți așa că de ce nu :)) Îmi pare rău pentru primele capitole, scriu cartea de ceva timp dar puteți observa progresul :]: