BTS reacționează

😮

Jung Hoseok

Jh: Până aici Y/N! Mergem la spital și gata!

Soțul tău țipa la tine în timp ce îți masa spatele ușor în timp ce tu îmbrățișai coșul de gunoi. Era ora 3:25 dimineața iar tu te-ai trezit iar cu sentimentul de greață. Diferența era că nu credeai că vei putea ajunge la baie așa că ai prins coșul de gunoi de lângă patul vostru. Hoseok s-a trezit speriat când simțise mișcare bruscă și când auzise sunete ciudate. De fiecare dată când vomitai el era lângă tine și deja pierduse numărătoarea. Era prea mult, trebuia să te ducă la spital dar tu ai refuzat spunând că ești bine și că e doar ceva ce ai mâncat și îți va trece în curând dar aceste cuvinte nu mai mergeau la Hobi. Hotărât, acesta își schimbă hainele sub privirea ta confuză.

Y/N: Hos...

Jh: Nu vreau să aud nimic, mergem acum.

Y/N: Dar e aproape 3 dimineața, hai să mai așteptăm.

Jh: Y/N, nu mai amân nimic. Mergem acum pentru că știu că vei face orice ca să eviți subiectul. Ascultă-mă o dată măcar.

Oftând te-ai ridicat ușor din pat îmbrăcându-te și tu la rândul tău cu hainele pe care iubitul tău ți le-a dat. În mașină Hoseok mereu arunca câte o privire spre fața ta palidă. Cu o mână conducea iar cu cealaltă îți mângâia părul încercând să te ajute să mai scapi de starea de greață și amețeală. Ajunși la spital, acesta a ieșit repede din mașină mergând spre partea în care erai tu pentru a deschide portiera. Te ținea de mână în timp ce capul tău era pe umărul său. Ți-ai lăsat greutatea pe el continuând să mergi cu pași lenți până când ai simțit că picioarele îți cedează, privirea ta devenind neclară. Nu leșinasei încă. Puteai să auzi încercările soțului tău de a te menține trează. Pleoapele tale erau grele dar dintr-un motiv ochii tăi erau încă întredeschiși. Sincer preferai să leșini decât să simți stările astea. Simțeai furnicături peste tot, vârful degetelor de la picioare, de la mâini, absolut fiecare părticică din corpul tău durea. În momentul în care picioarele tale au cedat, două asistente au sărit în ajutorul chemând un doctor care era de gardă. Imediat ce ai ajuns într-un salon, asistentele l-au dat afară pe Hoseok care era mai panicat și speriat ca niciodată. De fiecare dată când închidea ochii îți vedea fața palidă. Arătai oribil. Erai atât de slăbită. Niciodată în viața lui nu te-a văzut în starea asta. După o oră de așteptare doctorul a ieșit din salon făcându-l pe iubitul tău să se ridice instant de pe scaunul inconfortabil.

Jh: Doctore, cum se simte soția mea? E totul bine?

Doc: Soția dumneavoastră este bine doar că e posibil să fie ceva la mijloc iar eu nu îmi pot da seama așa că am chemat un specialist în domeniu. Vă rog să așteptați în liniște, pacienții au nevoie de odihnă.

După jumătate de oră, acesta observase că spre ușa soției sale se indreptase o doamnă în vârstă cu un zâmbet pe față. Aceasta intrase în salonul tău fără să spună nimic. S-a așezat pe scaunul de lângă patul tău. A așezat pe măsuța pe care singură a tras-o lângă tine un diplomat mare, deschizându-l fără să spună nimc. După ce a scos la iveală un aparat care arată ciudat s-a întors spre fața ta confuză râzând.

Doc: Bună dragă voi face câteva 'cercetări' ca să spun așa , cum te simți?

Y/N: B.. bună ziua, sunt amețită, am stări de greață și sunt mereu lipsită de puteri.

Doc: Aha, dar perioada aceea a lunii, cum stai cu ea?

Y/N: Eu.. ăm..

Acum stăteai și te gândeai. Avea dreptate, ți-a întârziat , extrem de mult.