BTS reacționează

🤕

Kim Taehyung

Tae: Am plecat! Ai grijă,ok?

Y/N: Da Tae, nu te îngrijora.

Tae: Ești sigură că poți..

Y/N: TAE~~

Tae: Okok, o să folosesc camerele pentru a te verifica oricum ok? Te rog să nu faci mișcări bruște, știi ce a spus doctorul, nu atinge nimic legat de curățenie și orice altceva. Vreau să te văd în pat.

Y/N: Dacă asta te face să te calmezi, ai spus că pleci de 7 ori până acum Tae...o să stau în pat, promit.

Tae: Okok, ămm...mama ar trebui să ajungă și ea în orice clipă deci nu vei fi singură pentru mult timp.

Y/N: Bine, acum du-te.

Tae: Hmm~ kiss me.

Y/N: Aish TAE~

Taehyung a fost nevoit să plece astăzi pentru o treabă importantă la studio. De când ați aflat că sarcina are probleme și-a luat liber peste liber pentru a avea grijă de tine și bebelușii nenăscuți dar Bang PD-nim nu îl mai putea păsui prea mult. Trupa avea nevoie de el așa că a trebuit să plece și să te lase singură...pentru câteva minute până când mama lui își făcea apariția.

Cam 10 minute după plecarea acestuia mama lui a sunat să mă anunțe că întârzie puțin din cauza traficului și mai trebuie să oprească pentru câteva cumpărături. Nori negri și-au făcut apariția pe cerul care acum câteva momente era senin iar un tunet puternic te-a făcut să tresari ușor simțind puterea bubuitul până în piept dându-ți fiori pe șina spinării. Mâna ta era așezată pe burtica măricică pe care se odihnea un bol plin cu fructe tăiate și curățate chiar de soțul tău. Te uitai la televizor ignorând stropii mari de ploaie care loveau nervoși geamul.

Y/N: HÂÂ, RUFELE MELE!

Te-ai ridicat repede dar precaut de pe canapea și te-ai îndreptat spre ușa din spate care ducea către curtea din spate unde rufele erau scuturate cu putere de vântul fără milă. Ai luat coșul pentru rufe și te-ai apropiat de suportul unde erau atârnate hainele acum mai unde decât au fost când Tae le-a scos din mașina de spălat. Le-ai luat pe toate de pe o parte dar când ai vrut să le iei și pe celelalte piciorul tău a alunecat făcându-te să scapi coșul de mână căutând ceva de care te poți prinde pentru a nu cădea pe pământul tare dar asta a făcut doar ca suportul să sară din șuruburile slăbite. O durere cumplită ți-a străpuns spatele în momentul în care corpul tău a făcut contact cu solul făcându-te să icnești de durere. Căzătura nu a fost așa de gravă dar suficientă pentru a instala în tot corpul tău nimic altceva decât durere. Nu te puteai ridica, simțeai crampe mici care creșteau din ce în ce mai tare, tripleții pe care îi porți în pântece lovind în fiecare direcție din cauza mișcării bruște și a loviturii. Cu o mână îți sprijineai burtica iar cu cealaltă țineai suportul greu care din fericire nu a căzut astfel încât să îi pună în pericol pe bebeluși. Ploaia nu s-a oprit iar tu nu aveai nici o putere în picioare pentru a te ridica sau pentru a striga după ajutor așa că nu ai făcut decât să îți închizi ochii ușor ușor căzând pradă inconștienței.

În același timp Taehyung înjura și claxona mașinile care îi blocau calea de a ajunge acasă cât mai repede. S-a uitat pe telefonul lui care era conectat la camerele de supraveghere pe care a fost nevoit să le aibă în casă din cauza meseriei pe care o are. Prima dată când le-a verificat și nu te-a văzut a crezut că ești la baie, unde nu erau instalate camere. Dar a numărat până la 20 de 3 ori cum i-ai spus și tot nu ai ieșit, a mai numărat până la 20 de 4 ori acum, dar nici urmă de tine. Camerele setate în curtea din spate i-au adeverit teama. Văzându-te întinsă pe pământul rece, ploaia rece îmbibându-se în hainele și părul tău.