BTS reacționează

💙👶🏻💜

Kim Taehyung

Apa rece a făcut contact cu fața ta parcă mai eliberându-te de puțin stres dar sentimentul se întorcea extrem de repede. Ți-ai sprijinit mâinile de chiuvetă holbându-te în oglindă. Fața ta era palidă, cearcănele fiind extrem de vizibile. Ai luat prosopul pufos în mână ștergându-ți fața ușor pregătindu-te să ieși din baie dar ușa s-a deschis lăsând la iveală un Taehyung încruntat.

Tae: Ți-am spus să nu te dai jos din pat fără ajutorul meu, de ce nu îmi iei vorbele în serios.

Y/N: Nu vreau să depind de tine, ești foarte stresat. Crezi că nu știu cum pierzi nopțile din cauza mea?

Tae: Ascultă, este datoria mea să am grijă de familia mea. Dacă vă știu în siguranță tot stresul meu dispare, te rog încearcă să mă înțelegi.

Y/N: Bine, doar să nu ne certăm...ca data trecută.

Tae: Y/N..

Y/N: Să mergem, nu vreau să întârziem.

Tae: Y/N...

Y/N: Te aștept la scări, oricum nu pot coborî singură.

Taehyung a oftat trecându-și mâna prin păr. Starea ta l-a făcut să fie mai protectiv decât poate ar trebui. Știa că trebuie să te lase mai ,liberă, dar oricât ar încerca nu reușește. A ieșit din baie trăgând după el tricoul de pe scaun pe care și  l-a aruncat peste cap gata de plecare. Te-a văzut pe tine așteptând la capătul scărilor cu o față care nu exprima vreo emoție.

Tae: Să mergem iubito, cu grijă.

Ai dat din cap afirmativ, mâna ta stângă prinzându-se de umărul său pentru susținere în timp ce cealaltă se ținea de balustradă. Mâinile sale erau și ele încolăcite în jurul tău, una pe spate iar cealaltă pe burtica ta deja mare. Poate unii s-ar gândi , ce complicat sună să cobori câteva scări, dar greutatea pe care o cari și durerea picioarelor umflate nu te ajutau. Ajunși la mașină, Taehyung s-a asigurat că ai centura pusă, nu prea strâns și că ești confortabilă. 

Tae: Îți este rău?

Y/N: Puțin..

Tae: Vrei să opresc pentru ceva timp?

Y/N: Nu, sunt bine. 

Ai deschis geamul lăsând aerul rece să te lovească în fața, făcând senzația e greață să dispară. Era o liniște ciudată, foarte tensionată, nici radioul nu era pornit, nici soțul tău nu fredona una dintre melodiile preferate.

Tae ofta în timp ce se mai uita la chipul tău din când în când. Erai așa de la ultimul control. Oricine ar reacționa astfel dacă li s-ar spune că este o posibilitate de peste 50% ca bebelușii lor să nu poată ajunge pe lume sau ei să nu reușească să supraviețuiască.  A încercat să te facă să zâmbești, ceea ce reușea dar dura doar câteva secunde. Ajunși la clinică, Taehyung te-a ajutat să ieși din mașină și ți-a luat geanta pentru a nu căra tu nimic. 

Tae: Ești entuziasmată să îi vezi pe cei mici?

Y/N: D..Nu..

Tae: De ce nu? Love?

Y/N: Îmi e frică Tae.

Tae: Și mie... totul va fi bine, sunt lângă voi.

Ai zâmbit slab și ați intrat în sala de așteptare, așezându-vă pe scaunele inconfortabile. Capul tău fiind pe umărul soțului tău. Nu durează mai mult de 20 de minute că numele tău este strigat de către o asistentă cu zâmbetul până la urechi.

Doc: Bună ziua doamnă Kim, domnule Kim. Doamnă Kim, cum a fost săptămâna asta? Mi-ați ascultat sfaturile?

Y/N: Da.. am stat la pat toată săptămână, am avut grijă cu ce am mâncat iar cât despre somn, nu prea am avut parte de așa ceva. În reprize de o oră, o oră jumătate maxim.