BTS reacționează

😮

Kim SeokJin

Mâinile îți tremurau în timp ce țineai în mână plicul de culoare maro. Acum două zile, când ai fost la spital cu soția lui Namjoon ai decis să îți faci și tu câteva analize pe ascuns. Tu și Jin ați încercat dar fără rezultat. Aveai unele stări de greață dar testele erau mereu negative așa că ai decis să ascunzi asta de soțul tău. Ai oftat și ți-ai închis ochii pentru a prinde curaj. Ai deschis ușor plicul citind rezultatele... pozitiv.
Ți-ai dus mâna la gură pentru a nu îi atrage atenția soțului tău. Se întâmplă, chiar se întâmplă. Fără să îți dai seama ai început să plângi zgomotos trezindu-l pe SeokJin care se uita spre ușa băii încruntat încercând să afle sursa zgomotului. Imediat ce a fost sigur că zgomotele sunt plânsete și mai ales ale tale acesta a sărit ca ars din pat grăbindu-se spre baie. Stătea cu mâna lipită de ușă, neștiind dacă să bată sau nu, tot ce știa era că nu avea de gând să stea acolo și să nu facă nimic. A bătut o dată la ușă, un ciocănit foarte vag care nu a reușit să îți atragă atenția, așa că a mai bătut o dată, de data asta mai tare. Plânsetele s-au oprit brusc. Stăteai cu mâna la gură pentru a bloca sunetul sperând că persoana de după ușă va pleca dar bătăile în ușă au continuat. Te-ai ridicat văzând că persoana nu ar da semne să cedeze. Ți-ai spălat fața ai ascuns repede hârtia sub bluză și ai deschis ușa afișând un mic zâmbet.

Jin: Ce s-a întâmplat? De ce plângeai?

Y/N: Nu plângeam, era.. un episod din k-drama pe care o urmăresc atâta tot.

Jin: Y/N.. ai ochii roșii..

Y/N: Ah, m-am emoționat.

Jin: Aish, Y/N, nu am 5 ani. Îmi spui ce s-a întâmplat?

Y/N: Eu..

Ochii au început să ți se umple iar de lacrimi. Sincer nici tu nu știai de ce ești așa de sensibilă, probabil faptul că speranțele tale au fost spulberate de câteva ori și asta.. pur și simplu te-a copleșit.

Jin: Iubito~.. shh, e ok, ce te-a supărat atât de tare? Hmm.. vorbește cu mine...

Y/N: S...se întâmplă Jin..

Jin se uita la tine confuz până când ai scos de sub bluză. Acesta a luat foile din mâna ta, citind și el la rândul său. Fața lui se schimbase instant, acum cu un zâmbet imens.

Jin: Iubito, asta e minunat. E cea mai bună veste pe care am primit-o în întreaga mea viață. De ce ești supărată?

Y/N: Nu.. nu sunt supărată SeokJin, doar emoționată. Nu mă așteptam la un răspuns pozitiv, mai ales după... după toate celelalte...

Jin: Stai, tu ai mai făcut teste? Și nu aveai de gând să îmi spui?

Y/N: De fiecare dată când le făceam și ieșeau negative mi se rupea sufletul, nu voiam să ți se întâmple la fel, eu doar.. nu am vrut să te dezamăgesc.

SeokJin nu mai spuse nimic, ci doar te strânse mai bine în brațele sale.

Jin: Îmi pare rău, îmi pare rău că nu mi-am dat seama, totul o să fie bine vezi? Bebe e aici.

Mâna lui mare se odihnise pe abdomenul tău. Frunțile voastre erau lipite în timp ce privirile voastre erau pe mâna lui. Ați zâmbit amândoi chicotind la gândul că acolo va crește creația voastră, sânge din sângele vostru.

Jin: Hai să mergem să îl vedem!

Y/N: Cum?

Jin: Haide să mergem la spital, vreau să îl văd.

Y/N: Dar..

Jin: Haide, știu că și tu vrei asta.

Era adevărat, și tu vrei asta. Ai dat din cap energic urmând ca mai apoi să te duci repede spre dulap pentru a te îmbrăca, făcându-l pe Jin să râdă. Ajunși la spital, acesta ți-a luat mâna strâns în a sa târându-te până la intrare până când a observat oameni împrejur. S-a oprit brusc din mers, s-a uitat stânga-dreapta și a început să meargă exact cum merge nimeni altul decât Worldwide Handsome, fața lui fiind extrem de serioasă iar pasul său era unul puternic. Asta era unul dintre miile motive pentru care ești îndrăgostită de soțul tău.

Y/N: Jin-ah, nu avem programare.

Jin: Trebuie așa ceva?

Y/N: Normal, doctorii sunt ocupați, nu sunt singurul pacient.

Jin: Hmm, rezolv eu, stai liniștită.

Căutând cu privirea pe holurile aglomerate, acesta a găsit într-un sfârșit doctorul. Ți-a spus să aștepți acolo în timp ce el s-a îndreptat spre doctor. Vorbea cu el de ceva timp, dar tu nu ai auzit pentru că erați destul de departe unul de celălalt. Doctorul arăta puțin ezitant dar la final a dat afirmativ din cap. În scurt timp SeokJin a venit spre tine cu un zâmbet.

Jin: This way my lady.

Ai râs puțin de accentul său dar totuși i-ai acceptat mâna, lăsându-l să te ghideze. În cabinetul doctorului era liniște și un sentiment, inconfortabil ai putea spune. Doctorul apăruse și el nu mult timp după voi.

Doc: Doamnă Kim, vă rog să vă întindeți și să vă ridicați bluza peste abdomen.

Jin strâmbase din nas la vorbele doctorului care părea un BĂIAT... TÂNĂR. Dar nu cred că s-ar da la o femeie gravidă... nu? Oricum, SeokJin își notase în minte să schimbe doctorul.

Doc: Va fi puțin rece și inconfortabil, dar senzația va trece.

Când gelul rece a făcut contact cu pielea ta ai tresărit puțin, strângându-i mâna lui Jin.

Doc: Și... aici îl puteți vedea pe cel mic.

Te uitai uimită la micul ecran simțind cum emoțiile te vor copleși imediat până când...

Jin: Eu nu văd nimic.

Doc: Este și normal, soția dumneavoastră este însărcinată în 3 săptămâni jumătate, aproape 4.

Jin: Eu tot nu văd nimic.

Doc: Este imposibil să vedeți ceva acum, fătul e mult prea mic, aș spune că are mărimea unei semințe de mac, sau un cristal de zahăr.

Amândoi vă uitați la doctor cu o curiozitate maximă. Erați entuziasmați, parcă totul nu era adevărat era doar o poveste. Sentimentul pe care îl simțiți acum este unul de nedescris. Cuvintele nu ar fi suficiente pentru așa minune. O binecuvântare. Cum poate cineva atât de mic să crească și să crească până când devine un om în toată firea, era magie oare? Era incredibil.

Doc: Doriți câteva poze?

Jin: 4 vă rugăm.

Imediat ce ați ajuns acasă SeokJin te-a tras într-o îmbrățișare, mulțumindu-ți de un milion de ori. Erați fericiți, extrem de fericiți dar și puțin înfricoșați de gândul că urmează să aveți o mică steluță în viața voastră, pe care trebuie să o apărați cu prețul vieții, frica de a fi părinte, nopțile nedormite care vă așteaptă, modul eomma care s-a activat imediat ce Jin a aflat despre sarcină, totul se va schimba. Dar merită.

Bună, scuze, acest capitol este cam scurt față decât celelalte, doar că am avut un blocaj scriitoricesc :):
Scuze dacă găsiți greșeli, le voi corecta mai târziu.
Sper că vă place. 🙏🏻
Stay safe 💜