BTS reacționează

😮

Jeon Jungkook

Țineai micul obiect în mână uitându-te la el fără să îți vină să crezi că, chiar se întâmplă. Nu credeai că două linii vor aduce lacrimi în ochii tăi, lacrimi de bucurie. Începeai să realizezi că viața ta se schimbă ușor iar toate ți se păreau de necrezut. Se simțea ciudat, straniu, nici nu aveai cuvinte pentru a descrie lucrurile pe care le simți. Pur și simplu totul părea ireal, ceva desprins din povești sau filme. Te gândeai cum să îi dai veste cea mare soțului tău, fericit sigur va fi pentru că acest copil nu e o întâmplare, ați discutat despre asta și amândoi sunteți pregătit pentru asemenea pas important din viața voastră. În timp ce te gândeai , privirea ta a căzut pe calendarul ce stătea agățat de perete. Sub o dată anume era un abțibild cu doi miri ținându-se de mână. Ocazia perfectă. Aniversarea voastră era peste o săptămână și puteai să îi pregătești o surpriză. După ce ți-ai imaginat cum ar decurge lucrurile, ai pus mâna pe telefon pentru a îți face programare cât mai curând posibil pentru a vedea micuța stea și dacă e totul bine și,desigur pentru surpriză. Va fi foarte greu să ascunzi asta de Jungkook dar se merită.

Au trecut deja 3 zile iar iubitul tău nu a suspectat nimic. Când aveai grețuri dimineața te duceai în baia din camera de oaspeți doar pentru ca acesta să nu te audă și să își pună un semn de întrebare. Astăzi ai primul control și ești extrem de emoționată, poate puțin stresată gândindu-te la toate. Trebuia să pregătești o surpriză de neuitat în extrem de puțin timp și deși ai fi putut cere ajutorul cuiva, voiai ca Jungkook să afle primul, este dreptul său. Spre surprinderea ta sala de așteptare nu era atât de plină așa că lucrurile au decurs mai repede de cât te așteptai. Acum stăteai întinsă pe un pat de spital, bluza îți era ridicată până la jumătate iar privirea ta urmărea curioasă mișcările doctorului.

Doc: Deci e prima sarcină, îmi puteți descrie simptomele pe care le-ați avut în ultimul timp?

Y/N: Ămm, grețuri, oboseală, uneori dureri abdominale, și sunt extrem de sensibilă, ieri am omorât un gândac și am început să plâng lângă el.

Doc: Și eu am fost extrem de sensibilă pe timpul sarcinii, plângeam din orice, acum, să vedem fătul. O să fie rece dar doar pe moment.

Imediat cum doamna doctor și-a terminat propoziția ai simțit un gel rece pe abdomen care te-a făcut să tresari.

Doc: Să vedem, oh ce drăguț. Doamnă Jeon, acesta este copilul dumneavoastră. Sunteți însărcinată în 8 săptămâni. Totul pare bine, fătul e perfect sănătos, are mărimea hmm, unei zmeure sau boabe de fasole.

Te uitai la micul ecran simțind cum lacrimile îți apăreau în colțul ochilor. Era atât de mic, numai când te gândești că ceva atât de micuț și de fragil va fi cândva un om în toată firea ți se face pielea de găină.

Y/N: Oh doamne..

Doc: Știu, foarte emoționant, felicitările mele doamnă Jeon, vă voi da câteva poze și voi programa următoarea întâlnire, dar dacă intervine ceva vă rog să mă sunați imediat indiferent de oră.

După ce ai ieșit de la doctor ai oprit un taxi și te-ai îndepărtat spre casă încă uitându-te la fotografia din mâna ta zâmbind. Imediat ce ai ajuns acasă te-ai grăbit să ascunzi poza unde știi că soțul tău nu ar căuta și te-ai dus spre bucătărie pentru a prepara cina știind că acesta iese de la lucru în o oră jumătate dar tocmai i-ai trimis o listă de cumpărături destul de lungă așa că ar trebui să ajungă aici în două ore. Exact după două ore ai auzit mașina oprită în fața casei, ai zâmbit în timp ce așezai tacâmurile pe masă și chiar atunci iubitul tău soț a intrat pe ușa cu trei pungi pline cu fel de fel de alimente și altele. Te-ai dus la el și ai dat să îi iei pungile din mână dar el nu te-a lăsat și s-a dus direct spre blatul de bucătărie știind că dacă le mai ține mult le va scăpa.